Prospect Coripren 10 mg/10 mg, comprimate filmate

Prima pagină » Prospecte PCFarm.ro » Coripren 10 mg/10 mg, comprimate filmate

Index prospecte medicamente:
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Prospect - Coripren 10 mg/10 mg, comprimate filmate

NU comercializăm Coripren 10 mg/10 mg, comprimate filmate!
În schimb, puteți comanda PRODUSELE COMPLEMENTARE recomandate în această pagină.
Citiți cu atenție prospectul înainte de achiziționarea produsului recomandat!

Denumirea comercială: Coripren 10 mg/10 mg, comprimate filmate DCI: Enalaprilum + Lercanidipinum

Indicatii: Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la pacientii a caror tensiune arteriala nu este controlata in mod adecvat cu lercanidipina 10 mg, administrate in monoterapie.

2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA

Fiecare comprimat filmat contine maleat de enalapril 10 mg (echivalent cu enalapril 7,64 mg) si clorhidrat de lercanidipina 10 mg (echivalent cu lercanidipina 9,44 mg).

Excipienti: un comprimat filmat contine lactoza monohidrat 102,0 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICA

Comprimat filmat.
Comprimate filmate biconvexe, rotunde, albe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la pacientii a caror tensiune arteriala nu este controlata in mod adecvat cu lercanidipina 10 mg, administrate in monoterapie.
Combinatia fixa Coripren 10 mg/10 mg nu trebuie utilizata pentru tratamentul initial al hipertensiunii arteriale.

4.2 Doze si mod de administrare

La pacientii a caror tensiune arteriala nu este controlata in mod adecvat cu lercanidipina 10 mg, administrate in monoterapie, fie se poate creste doza de lercanidipina la 20 mg, administrate in monoterapie, fie pot fi trecufi la tratamentul cu combinatia fixa Coripren 10 mg/10 mg. Poate fi recomandata stabilirea individuala a dozei, pentru fiecare componenta. Daca din punct de vedere clinic este adecvat, se poate lua in considerare trecerea directa de la monoterapie la combinatia fixa.

Doza recomandata este de un comprimat, o data pe zi, cu cel pufin 15 minute inainte de masa. Este de preferat ca tratamentul sa se administreze dimineata. Acest medicament nu trebuie administrat impreuna cu grepfrut (vezi pct. 4.3 si 4.5).

Pacienti varstnici: doza trebuie stabilita tinand cont de functia renala a pacientului (vezi „Utilizare in insuficienta renala").

Copii si adolescenti cu vdrsta sub 18 ani: avand in vedere faptul ca nu exista experienta clinica la pacientii cu varsta sub 18 ani, utilizarea la copii si adolescenti nu este recomandata in prezent.
Utilizare in insuficienta renala: Coripren este contraindicat la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) sau la pacientii care urmeaza tratament prin hemodializa (vezi pct. 4.3 si 4.4). La pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata, este necesara precautie, in special la initierea tratamentului.

Utilizare in insuficienta hepatica: Coripren este contraindicat in insuficienta hepatica severa. La pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, este necesara precautie, in special la initierea tratamentului.

4.3 Contraindicatii

Coripren nu trebuie administrat in:
• Hipersensibilitate la substanta activa terapeutic (enalapril sau lercanidipina), la orice inhibitor ECA, blocant al canalelor de calciu de tip dihidropiridinic sau la orice alt excipient al acestui medicament
• Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6)
• Obstructia tractului de ejectie de la nivelul ventricului stang, incluzand stenoza aortica
• Insuficienta cardiaca congestiva netratata
• Angina pectorala instabila
• In interval de o luna de la un infarct miocardic
• Insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), incluzand pacienti care efectueaza sedinte de hemodializa
• Insuficienta hepatica severa
• Administrare concomitenta cu:
o inhibitori puternici ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5) o ciclosporina (vezi pct. 4.5) o suc de grepfrut (vezi pct. 4.5)
• Edem angioneurotic in antecedente, determinat de un tratament anterior cu un inhibitor ECA
• Edem angioneurotic ereditar sau idiopatic

4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare

Hipotensiune arteriala simptomatica
Este necesara monitorizarea atenta in cazul administrarii de enalapril, in special in urmatoarele situatii:
• hipotensiune arteriala severa, cu tensiune sistolica mai mica de 90 mmHg
• insuficienta cardiaca decompensata

Hipotensiunea arteriala simptomatica se observa rareori la pacientii cu hipertensiune arteriala fara complicatii. La pacientii hipertensivi tratati cu enalapril, este mai probabil ca hipotensiunea arteriala simptomatica sa apara daca pacientul are depletie volemica, de exemplu prin tratament diuretic, dieta cu restrictie de sodiu, dializa, diaree sau varsaturi (vezi pct. 4.5). La pacientii cu insuficienta cardiaca, cu sau fara insuficienta renala asociata, a fost observata hipotensiunea arteriala simptomatica. Este mai probabil ca aceasta sa apara la pacientii cu insuficienta cardiaca mai severa, ceea ce se reflecta in utilizarea unor doze mai mari de diuretice de ansa, hiponatriemie sau insuficienta renala functionala. La acesti pacienti, tratamentul trebuie initiat sub supraveghere medicala, iar pacientii trebuie urmariti indeaproape, ori de cate ori doza de enalapril si/sau diuretic este modificata. Masuri similare se pot aplica pacientilor cu boala cardiaca ischemica sau boala cerebrala vasculara, la care o scadere excesiva a tensiunii arteriale poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Daca apare hipotensiune arteriala, pacientul trebuie asezat in decubit dorsal si, daca este necesar, trebuie sa i se administreze o perfuzie intravenoasa cu solutie salina izotona. Un raspuns hipotensiv tranzitoriu nu reprezinta o contraindicatie pentru administrarea dozelor ulterioare, care pot fi administrate, de regula, fara dificultate, odata ce tensiunea arteriala a fost marita prin expansiune volemica.
La unii pacienti cu insuficienta cardiaca, a caror tensiune arteriala este normala sau scazuta, in timpul tratamentului cu enalapril, poate sa apara o scadere suplimentara a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect este anticipat si, de regula, nu reprezinta un motiv de intrerupere a tratamentului. Daca
hipotensiunea arteriala devine simptomatica, poate fi necesara reducerea dozei de diuretic si/sau enalapril si/sau intreruperea administrarii acestuia/acestora.

Sindrom de sinus bolnav
In cazul utilizarii de lercanidipina se recomanda prudenta, in special la pacientii cu sindrom de sinus bolnav/BNS (fara stimulator cardiac).

Insuficienta ventriculara stanga si boala cardiaca ischemica
Cu toate ca studiile controlate, cu privire la hemodinamica, nu au aratat nicio afectare a functiei ventriculare, trebuie luate masuri de precautie atunci cand pacientii cu disfunctie ventriculara stanga sunt tratati cu blocante ale canalelor de calciu. S-a sugerat ca pacientii cu boala cardiaca ischemica prezinta un risc cardiovascular crescut in timpul tratamentului cu unele dihidropiridine cu actiune de scurta durata. Cu toate ca lercanidipina are actiune de lunga durata, se recomanda prudenta la acesti pacienti.
In cazuri rare, unele dihidropiridine pot determina durere precordiala sau angina pectorala. Foarte rar, pacientii cu angina pectorala preexistenta pot prezenta astfel de crize cu o frecventa, durata sau severitate crescuta. Se pot observa cazuri izolate de infarct miocardic (vezi pct. 4.8).

Utilizare in insuficienta renala
Este necesara precautie in special la initierea tratamentului cu enalapril la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata. Monitorizarea de rutina a potasemiei si a creatininemiei, in timpul tratamentului cu enalapril, constituie parte a asistentei medicale normale pentru acesti pacienti. Au fost raportate cazuri de insuficienta renala, asociata cu utilizarea de enalapril, mai ales la pacientii cu insuficienta cardiaca severa sau cu boala renala preexistenta, incluzand stenoza a arterei renale. Daca este diagnosticata prompt si tratata corespunzator, insuficienta renala aparuta in timpul tratamentului cu enalapril este, de regula, reversibila.
La unii pacienti hipertensivi, fara boli renale preexistente, asocierea de enalapril si diuretic poate determina o crestere a concentratiilor plasmatice ale ureei si creatininei. Poate fi necesara reducerea dozei de enalapril si/sau intreruperea administrarii diureticului. In astfel de cazuri, trebuie luata in considerare posibilitatea existentei unei stenoze a arterei renale preexistente (vezi pct. 4.4, Hipertensiune renovasculara).

Hipertensiune arteriala renovasculara
Pacientii cu stenoza bilaterala a arterei renale sau cu stenoza a arterei renale pe rinichi functional unic prezinta, in mod deosebit, un risc de aparitie a hipotensiunii arteriale sau a insuficientei renale, in timpul tratamentului cu un inhibitor ECA. La acesti pacienti, tratamentul trebuie initiat sub supraveghere medicala stricta, cu doze mici si cu o stabilire atenta a dozelor. Functia renala trebuie evaluata la momentul initial si monitorizata strict pe parcursul tratamentului.

Transplant renal
Nu exista experienta privind utilizarea de lercanidipina sau enalapril la pacientii la care s-a efectuat recent un transplant renal. In consecinta, tratamentul cu Coripren nu este recomandat la acesti pacienti.

Insuficienta hepatica
Efectul antihipertensiv al lercanidipinei poate fi potentat la pacientii cu disfunctie hepatica. In timpul tratamentului cu un inhibitor ECA, a fost observat, rareori, un sindrom care debuteaza cu icter colestatic si evolueaza pana la necroza hepatica fulminanta (uneori letala). Mecanismul acestui sindrom nu este clar. La pacientii la care apare icter sau prezinta o crestere marcata a valorilor serice ale enzimelor hepatice, in timpul administrarii de inhibitori ECA, tratamentul cu inhibitor ECA trebuie intrerupt si instituit tratament adecvat.

Neutropenie/agranulocitoza
Neutropenia/agranulocitoza, trombocitopenia si anemia au fost raportate la pacientii tratati cu inhibitori ECA. Neutropenia este rara la pacientii cu functie renala normala si fara factori de risc predispozanti. Enalaprilul trebuie utilizat cu prudenta maxima la pacientii cu boala vasculara de colagen, la cei care urmeaza tratament cu imunosupresive, alopurinol, procainamida sau daca sunt prezenti mai multi dintre acesti factori de risc, mai ales in prezenta unei insuficiente renale
preexistente . La unii dintre acesti pacienti au aparut infecfii severe, care in cateva cazuri nu au raspuns la tratamentul antibiotic intensiv. Daca se utilizeaza enalapril la acesti pacienti, se recomanda monitorizarea periodica a numarului de leucocite, iar pacientii trebuie instruifi sa raporteze medicului orice semn de infecfie.

Hipersensibilitate/edem angioneurotic
La pacientii tratati cu inhibitori ECA, incluzand enalapril, a fost raportat edem angioneurotic cu implicare a fefei, extremitatilor, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui. Acesta poate sa apara in orice moment pe parcursul tratamentului. In astfel de cazuri, trebuie intrerupta imediat administrarea de enalapril. Pacientul trebuie monitorizat cu atentie, pentru asigurarea faptului ca simptomele au disparut complet, inainte de externarea din spital. In cazurile in care edemul s-a limitat la fata si buze, simptomele au disparut, in general, fara tratament. Cu toate acestea, tratamentul cu antihistaminice a fost util pentru ameliorarea simptomelor.
Edemul angioneurotic cu implicarea laringelui poate fi letal. Daca este afectata limba, glota sau laringele si exista probabilitatea obstrucfiei respiratorii, tratamentul adecvat trebuie instituit fara intarziere (de exemplu administrare subcutanata de adrenalina [diluata 1:1000] si/sau trebuie luate masuri de asigurare a permeabilitafii cailor respiratorii).
La pacientii de rasa neagra, comparativ cu celelalte rase, in timpul tratamentului cu inhibitori ECA, a fost raportat, cu o incidenfa mai mare, edem angioneurotic.
Pacientii cu antecedente de edem angioneurotic, care nu a fost declansat de un inhibitor ECA, pot prezenta un risc crescut de aparitie a acestuia, daca urmeaza tratament cu inhibitor ECA (vezi, de asemenea, pct. 4.3).

Reactii anafilactoide in timpul desensibilizarii cu venin de insecte
In timpul tratamentului de desensibilizare fata de veninul insectelor, concomitent cu utilizarea unui inhibitor ECA, au aparut, rareori, reactii anafilactoide, care au pus viata in pericol. Aceste reactii pot fi evitate prin intreruperea temporara a administrarii inhibitorului ECA, inainte de fiecare desensibilizare.

Reactii anafilactoide in timpul LDL-aferezei
In cazuri rare, la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA, in timpul LDL aferezei (LDL: lipoproteine de joasa densitate) cu dextran sulfat au aparut reactii anafilactoide, care au pus viata in pericol. Aceste reactii pot fi evitate prin intreruperea temporara a administrarii inhibitorului ECA, inainte de fiecare procedura de afereza.

Pacienti cu diabet zaharat
La pacientii cu diabet zaharat, tratati cu antidiabetice orale sau insulina, in prima luna de tratament cu inhibitor ECA, este necesara monitorizarea stricta a glicemiei (vezi pct. 4.5).

Tuse
Tusea a fost raportata in asociere cu utilizarea de inhibitori ECA. De regula, tusea este neproductiva, persistenta si dispare dupa intreruperea tratamentului. De asemenea, tusea indusa de un inhibitor ECA trebuie luata in considerare in cadrul diagnosticului diferential al tusei.

Interventie chirurgicala/anestezie
La pacientii care au suferit o interventie chirurgicala majora sau carora li s-a efectuat anestezie cu medicamente care reduc tensiunea arteriala, enalapril inhiba formarea angiotensinei II, care, altfel, ar surveni datorita unei secretari compensatorii de renina. Daca apare hipotensiune arteriala, ca urmare a acestui mecanism, poate fi corectata prin expansiune volemica.

Hiperkaliemie
S-a observat o crestere a concentratiei plasmatice a potasiului, la unii pacienti care urmau tratament cu inhibitori ECA, incluzand enalapril. Factorii de risc pentru hiperkaliemie sunt: insuficienta renala, diabet zaharat, tratament concomitent cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente cu potasiu sau inlocuitori de sare care contin potasiu, precum si tratament concomitent cu alte medicamente care pot determina o crestere a concentratiilor plasmatice de potasiu (de exemplu heparina). Daca este
indicata utilizarea concomitenta a uneia dintre substantele mentionate mai sus, potasemia trebuie monitorizata la intervale regulate.

Inductori ai CYP3A4
Inductorii CYP3A4, cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu fenitoina, carbamazepina) si rifampicina, pot reduce concentratiile plasmatice ale lercanidipinei, astfel incat eficacitatea medicamentului poate fi mai mica decat era de asteptat (vezi pct. 4.5).

Alte medicamente nerecomandate
Acest medicament nu este recomandat, in general, in asociere cu litiu, diuretice care economisesc potasiul, suplimente cu potasiu si estramustina (vezi pct. 4.5).

Diferente etnice
Similar altor inhibitori ECA, enalaprilul pare sa fie mai putin eficace pentru scaderea tensiunii arteriale la pacientii de rasa neagra, comparativ cu celelalte rase, posibil datorita faptului ca reninemia este, adesea, mai mica, la pacientii hipertensivi de rasa neagra.

Sarcina
Coripren nu este recomandat in timpul sarcinii.

Tratamentul cu inhibitori ECA, cum este enalaprilul, nu trebuie initiat in timpul sarcinii. Cu exceptia cazului in care continuarea tratamentului cu inhibitor ECA se considera esentiala, tratamentul pacientelor care intentioneaza sa ramana gravide trebuie schimbat cu tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranta stabilit pentru utilizare in timpul sarcinii. In momentul in care este confirmata sarcina, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie oprit imediat si, daca este cazul, trebuie initiat un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

De asemenea, utilizarea de lercanidipina nu este recomandata in timpul sarcinii sau la femeile care intentioneaza sa ramana gravide (vezi pct. 4.6).

Alaptare
Utilizarea de Coripren nu este recomandata in timpul alaptarii (vezi pct. 4.6). Utilizare la copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea acestei asocieri nu a fost demonstrata in cadrul studiilor controlate, efectuate la copii.

Alcool etilic
Trebuie evitat consumul de alcool etilic, deoarece poate potenta efectul antihipertensivelor vasodilatatoare (vezi pct. 4.5).

Lactoza
Pacientii cu probleme ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficienta de lactaza Lapp sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze Coripren.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Efectul antihipertensiv al Coripren poate fi potentat de alte medicamente cu efect de reducere a tensiunii arteriale, cum sunt diureticele, beta-blocantele, alfa-blocantele si alte substante.

In plus, s-au observat urmatoarele interactiuni cu una sau cu cealalta componenta a medicamentului combinat.

Maleat de enalapril
Unele substante active sau clase terapeutice pot favoriza aparitia hiperkaliemiei: saruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ECA, antagonisti ai angiotensinei II, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, heparine (greutate moleculara mica sau nefractionate), ciclosporina si tacrolimus, trimetoprim.
Aparitia hiperkaliemiei poate depinde de existenta factorilor de risc asociati. Acest risc este crescut in asociere cu medicamentele sus-mentionate.

Asocieri nerecomandate
Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente cu potasiu
Inhibitorii ECA atenueaza pierderea de potasiu indusa de diuretice. Diureticele care economisesc potasiul (de exemplu: spironolactona, triamteren sau amilorida), suplimentele cu potasiu sau inlocuitorii de sare care contin potasiu pot determina cresteri semnificative ale potasemiei. In cazul in care este indicata utilizarea concomitenta, datorita hipokaliemiei demonstrate, acestea trebuie utilizate cu prudenta si cu monitorizarea frecventa a potasemiei (vezi pct. 4.4).

Litiu
S-au raportat cresteri reversibile ale concentratiilor plasmatice de litiu si efecte toxice, in timpul administrarii concomitente de litiu cu inhibitori ECA. In timpul administrarii concomitente de inhibitori ECA cu diuretice tiazidice, pot creste concentratiile plasmatice de litiu si, astfel, poate creste riscul de toxicitate al litiului. Administrarea concomitenta de enalapril cu litiu este, de aceea, nerecomandata, insa daca aceasta asociere este necesara, concentratiile plasmatice de litiu trebuie monitorizate cu atentie (vezi pct. 4.4).

Estramustina
Risc crescut de reactii adverse, cum este edemul angioneurotic (vezi pct. 4.4).

Asocieri care necesitd precautii la utilizare Antidiabetice
Studiile epidemiologice au sugerat ca administrarea concomitenta de inhibitori ECA cu medicamente antidiabetice (insulina, antidiabetice orale) poate determina aparitia unui efect crescut de scadere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Se pare ca este mai probabil ca aceste cazuri sa apara in primele saptamani de tratament asociat si la pacientii cu insuficienta renala.

Diuretice (diuretice tiazidice sau de ansa)
Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depletie volemica si un risc de hipotensiune arteriala, la initierea tratamentului cu enalapril (vezi pct. 4.4). Efectele hipotensive pot fi reduse prin intreruperea administrarii diureticului, prin corectarea depletiei volemice, prin administrarea de sare sau prin initierea tratamentului cu o doza mica de enalapril.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Tratamentul de lunga durata cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene poate reduce efectul antihipertensiv al unui inhibitor ECA. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) si inhibitorii ECA exercita un efect cumulativ asupra cresterii concentratiei plasmatice de potasiu si pot determina deteriorarea functiei renale. Acest efect este, de regula, reversibil. Rar, poate sa apara insuficienta renala acuta, in special la pacientii cu functie renala afectata, cum sunt varstnicii sau pacientii deshidratati.

Baclofen
Cresterea efectului antihipertensiv. Daca este necesar, se recomanda monitorizarea tensiunii arteriale si ajustarea dozei de medicament antihipertensiv.

Ciclosporina
In timpul administrarii concomitente cu inhibitori ECA, ciclosporina creste riscul de hiperkaliemie. Alcool etilic
Consumul concomitent de alcool etilic in timpul administrarii de inhibitori ECA creste efectul de reducere a tensiunii arteriale.
Asocieri care trebuie luate in considerare Amifostina
Cresterea efectului antihipertensiv.

Antidepresive triciclice/neuroleptice/anestezice/narcotice
Utilizarea concomitenta a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice si neuroleptice cu inhibitori ECA poate determina o reducere suplimentara a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).

Corticosteroizi, tetracosactida (administrare sistemica) (cu exceptia hidrocortizonului utilizat ca substituent in boala Addison)
Reducerea efectului antihipertensiv (retenfie de volum/sare, indusa de corticosteroizi). Alte antihipertensive
Utilizarea concomitenta cu alte antihipertensive poate creste efectele hipotensive ale enalaprilului. Utilizarea concomitenta de nitroglicerina si alti nitrafi sau alte vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arteriala.

Alopurinol, medicamente citostatice sau imunosupresive, corticosteroizi cu administrare sistemica sau procainamida
Administrarea concomitenta cu inhibitori ECA poate determina un risc crescut de leucopenie. Antiacide
Antiacidele pot induce scaderea biodisponibilitafii inhibitorilor ECA. Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA.
Este posibil un raspuns scazut la aminele vasoconstrictoare (de exemplu adrenalina), insa insuficient
pentru excluderea utilizarii acestora.

Acid acetilsalicilic si trombolitice
Enalapril poate fi administrat fara complicatii concomitent cu acid acetilsalicilic (in doze adecvate pentru profilaxia cardiovasculara) si cu trombolitice.

Aur
S-au raportat, rar, reactii nitritoide (simptomele includ eritem facial tranzitoriu, greafa, varsaturi si hipotensiune arteriala) la pacientii care urmau concomitent tratament cu aur injectabil (aurotiomalat de sodiu) si un inhibitor ECA, incluzand enalapril.

Lercanidipina

Asocieri contraindicate Inhibitori ai CYP3A4
Deoarece lercanidipina este metabolizata prin intermediul enzimei CYP3A4, inhibitorii si inductorii CYP3A4 administrafi concomitent pot interacfiona cu metabolizarea si eliminarea lercanidipinei. Asocierea de lercanidipina si inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu: ketoconazol, itraconazol, ritonavir, eritromicina, troleandomicina) este contraindicata (vezi pct. 4.3).
Un studiu de interactiune cu ketoconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4, a aratat o crestere marcata a concentratiilor plasmatice de lercanidipina (o crestere de 15 ori a ariei de sub curba concentratie in functie de timp a medicamentului, ASC, si o crestere de 8 ori a Cmax a eutomer-ului S-lercanidipina).
Ciclosporina
Ciclosporina si lercanidipina nu trebuie utilizate impreuna (vezi pct. 4.3).
Dupa administrarea concomitenta, s-au observat cresteri ale concentratiilor plasmatice ale ambelor medicamente. Un studiu efectuat la voluntari tineri sanatosi nu a aratat modificari ale concentratiilor plasmatice de lercanidipina, in cazul in care ciclosporina a fost administrata la 3 ore de la administrarea lercanidipinei, insa ASC a ciclosporinei a crescut cu 27%. Administrarea concomitenta
de lercanidipina si ciclosporina a determinat o crestere de 3 ori a concentratiilor plasmatice de lercanidipina si o crestere cu 21% a ASC a ciclosporinei.

Suc de grepfrut
Lercanidipina nu trebuie administrata cu suc de grepfrut (vezi pct. 4.3).
Similar altor dihidropiridine, metabolizarea lercanidipinei poate fi inhibata de consumul de suc de grepfrut, determinand o crestere a biodisponibilitatii sistemice a lercanidipinei si un efect hipotensiv crescut.

Asocieri care necesitd precautii la utilizare Alcool etilic
Consumul de alcool etilic trebuie evitat, deoarece poate potenta efectul antihipertensivelor vasodilatatoare (vezi pct. 4.4).

Substraturi ale CYP3A4
Este necesara precautie la prescrierea concomitenta a lercanidipinei cu alte substraturi ale CYP3A4, cum sunt terfenadina, astemizolul, antiaritmicele din clasa III, de exemplu amiodarona, chinidina.

Inductori ai CYP3A4
Administrarea concomitenta de lercanidipina cu inductori CYP3A4, cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu: fenitoina, carbamazepina) si rifampicina trebuie abordata cu precautie, deoarece efectul antihipertensiv al lercanidipinei se poate reduce. In consecinta, tensiunea arteriala trebuie monitorizata mai frecvent decat de obicei.

Digoxina
Administrarea concomitenta a 20 mg lercanidipina la pacientii cu tratament de lunga durata cu B-metildigoxina nu a aratat nicio interactiune farmacocinetica. La voluntarii sanatosi tratati cu digoxina, dupa administrarea a 20 mg lercanidipina s-a observat o crestere medie a Cmax a digoxinei cu 33%, in timp ce nici ASC si nici clearance-ul renal nu au fost afectate in mod semnificativ. Pacientii care utilizeaza concomitent digoxina trebuie monitorizati indeaproape, pentru depistarea semnelor clinice de toxicitate la digoxina.

Asocieri care trebuie luate in considerare Midazolam
La voluntarii varstnici, administrarea concomitenta pe cale orala de midazolam 20 mg a crescut absorbtia lercanidipinei (cu aproximativ 40%) si a diminuat viteza de absorbtie a midazolamului (tmax a fost prelungit de la 1,75 la 3 ore). Nu au aparut modificari ale concentratiilor plasmatice de midazolam.

Metoprolol
Cand lercanidipina a fost administrata concomitent cu metoprolol - un B-blocant care se elimina in principal prin ficat - biodisponibilitatea metoprololului a ramas nemodificata, in timp ce biodisponibilitatea lercanidipinei s-a redus cu 50%. Acest efect se poate datora reducerii fluxului sanguin hepatic, determinat de B-blocante si acest efect poate sa apara si la alte medicamente din aceasta clasa. Cu toate acestea, lercanidipina poate fi utilizata in siguranta concomitent cu blocantele receptorilor B-adrenergici.

Cimetidina
Administrarea concomitenta de cimetidina, 800 mg zilnic, nu determina aparitia unor modificari semnificative ale concentratiilor plasmatice de lercanidipina, insa este necesara prudenta la doze mai mari, deoarece biodisponibilitatea lercanidipinei, si, implicit, efectul sau hipotensiv, pot fi crescute.

Fluoxetina
Un studiu de interactiune cu fluoxetina (un inhibitor al CYP2D6 si CYP3A4), desfasurat la voluntari sanatosi cu varsta de 65 ± 7 ani (medie ± d.s.), nu a aratat nicio modificare cu semnificatie clinica a farmacocineticii lercanidipinei.
Simvastatina
Cand o doza de 20 mg lercanidipina a fost administrata repetat concomitent cu 40 mg simvastatina, ASC a lercanidipinei nu s-a modificat semnificativ, in timp ce ASC a simvastatinei a crescut cu 56%, iar cea a principalului sau metabolit activ, B-hidroxiacid, cu 28%. Nu este de asteptat faptul ca aceste modificari sa aiba semnificatie clinica. Nu este de asteptat nicio interactiune, daca lercanidipina este administrata dimineata, iar simvastatina seara, conform indicatiilor pentru astfel de medicamente.

Warfarina
Administrarea concomitenta a 20 mg lercanidipina, la voluntari sanatosi, in conditii de repaus alimentar, nu a modificat farmacocinetica warfarinei.

4.6 Sarcina si alaptarea

Sarcina
Pentru enalapril
Utilizarea inhibitorilor ECA (enalapril) nu este recomandata in timpul primului trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA (enalapril) este contraindicata in timpul celui de al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate, dupa expunerea la inhibitori ECA, in timpul primului trimestru de sarcina, nu au fost concludente; cu toate acestea, nu poate fi exclusa o crestere mica a riscului. Cu exceptia cazului in care continuarea tratamentului cu inhibitor ECA se considera esentiala, pacientele care intentioneaza sa ramana gravide trebuie sa treaca la tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranta stabilit pentru utilizare in timpul sarcinii. In momentul in care este confirmata sarcina, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie oprit imediat si, daca este cazul, trebuie initiat un tratament alternativ.
Se cunoaste ca expunerea la tratamentul cu inhibitori ECA, in timpul celui de al doilea si celui de al treilea trimestru, induce toxicitate fetala (reducerea functiei renale, oligohidroamnios, intarzierea osificarii craniului) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperkaliemie) (vezi si pct. 5.3). Daca expunerea la un inhibitor ECA a avut loc din timpul celui de al doilea trimestru de sarcina, se recomanda monitorizarea ecografica a functiei renale si a craniului. Sugarii ai caror mame au utilizat inhibitori ECA trebuie supravegheati indeaproape pentru depistarea hipotensiunii arteriale (vezi si pct. 4.3 si 4.4). Enalapril traverseaza placenta, insa a fost eliminat cu succes din circulatia neonatala prin dializa peritoneala, in cantitati semnificative clinic. Teoretic, poate fi eliminat si prin exsanguinotransfuzie.

Pentru lercanidipina
La animale, studiile efectuate cu lercanidipina nu au aratat efecte teratogene, insa acestea au fost observate la alti compusi dihidropiridinici.
Nu sunt disponibile date clinice privind sarcinile expuse la lercanidipina; de aceea, nu se recomanda utilizarea in timpul sarcinii sau la femeile care intentioneaza sa ramana gravide.

Pentru enalapril si lercanidipina in asociere
In consecinta, utilizarea de Coripren nu se recomanda in primul trimestru de sarcina si este contraindicata incepand cu al doilea trimestru de sarcina.

Alaptare
Enalaprilul si enalaprilatul sunt prezenti in laptele matern.
Nu se cunoaste daca lercanidipina se excreta in laptele matern.
In consecinta, nu se recomanda utilizarea de Coripren in timpul alaptarii.

Fertilitatea
La unii pacienti tratati cu blocante ale canalelor de calciu, la nivelul capului spermatozoizilor, s-au raportat modificari biochimice reversibile, care pot afecta fecundarea. In cazurile in care fertilizarea in vitro repetata nu a reusit si in care nu poate fi gasita nicio alta explicate, trebuie luata in considerare posibilitatea ca tratamentul cu blocante ale canalelor de calciu sa reprezinte cauza.

4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Experienta clinica cu Coripren si componentele acestuia sugereaza ca este pufin probabila afectarea capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, se recomanda prudenfa, deoarece pot sa apara ameteli, astenie, oboseala si, in cazuri rare, somnolenta (vezi pct. 4.8).
4.8 Reactii adverse
Reactiile adverse ale medicamentului combinat sunt similare celor observate la una sau la cealalta dintre componente, administrate in monoterapie.

In cadrul studiilor clinice controlate cu Coripren 10 mg/10 mg si in care au fost inclusi 329 pacienti s-au raportat reactiile adverse prezentate in tabelul urmator.
S-a respectat convenfia MedDRA privind clasificarea pe aparate si sisteme si organe si frecventa de aparitie: foarte frecvente (> 1/10), frecvente (> 1/100 si < 1/10), mai pufin frecvente (> 1/1000 si < 1/100), rare (> 1/10000 si < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Informatii suplimentare privind componentele individuale
Printre reactiile adverse la medicament, raportate pentru enalapril, se numara:

Tulburari hematologice si limfatice
Mai pufin frecvente: anemie (incluzand formele aplastica si hemolitica)
Rare: neutropenie, trombocitopenie, agranulocitoza, insuficienta a maduvei osoase, pancitopenie, limfadenopatie

Tulburari ale sistemului imunitar
Frecvente: hipersensibilitate, edem angioneurotic: a fost raportat edem angioneurotic al fefei, extremitatilor, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui (vezi pct. 4.4). Rare: boala autoimuna

Tulburari metabolice si de nutritie
Mai pufin frecvente: hipoglicemie (vezi pct. 4.4), anorexie

Tulburari psihice Frecvente: depresie
Mai pufin frecvente: stare de confuzie, somnolenta, insomnie, nervozitate Rare: vise neobisnuite, tulburari ale somnului

Tulburari ale sistemului nervos Foarte frecvente: ameteli Frecvente: cefalee Mai pufin frecvente: parestezie

Tulburari oculare
Foarte frecvente: vedere incefosata

Tulburari acustice si vestibulare Mai pufin frecvente: vertij, tinitus

Tulburari cardiace
Frecvente: infarct miocardic, posibil secundar hipotensiunii arteriale marcate, la pacientii cu risc crescut (vezi pct. 4.4), aritmie, angina pectorala, tahicardie Mai pufin frecvente: palpitafii

Tulburari vasculare
Frecvente: hipotensiune arteriala, sincopa, accident vascular cerebral, posibil secundar hipotensiunii
arteriale marcate, la pacientii cu risc crescut (vezi pct. 4.4)
Mai pufin frecvente: eritem facial tranzitoriu, hipotensiune arteriala ortostatica
Rare: sindrom Raynaud

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Foarte frecvente: tuse
Frecvente: dispnee
Mai pufin frecvente: rinoree, durere faringolaringiana si disfonie, bronhospasm/astm bronsic Rare: infiltrat pulmonar, rinita, alveolita alergica/pneumonie eozinofilica

Tulburari gastro-intestinale Foarte frecvente: greafa
Frecvente: diaree, durere abdominala, disgeuzie
Mai pufin frecvente: ileus, pancreatita, varsaturi, dispepsie, constipatie, disconfort la nivelul stomacului, xerostomie, ulcer peptic Rare: stomatita, stomatita aftoasa, glosita Foarte rare: edem angioneurotic intestinal
Tulburari hepatobiliare
Rare: insuficienta hepatica, hepatita - fie hepatita colestatica, fie necroza hepatica, colestaza (incluzand icter)
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Frecvente: eruptie cutanata tranzitorie
Mai putin frecvente: hiperhidroza, prurit, urticarie, alopecie
Rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, dermatita exfoliativa, necroliza epidermica toxica, pemfigus

S-a raportat un complex de simptome care poate include o parte dintre urmatoarele simptome sau chiar pe toate: febra, serozita, vasculita, mialgie/miozita, artralgie/artrita, rezultat pozitiv al testului pentru depistarea anticorpilor antinucleari (ANA), viteza de sedimentare a hematiilor crescuta (VSH), eozinofilie si leucocitoza. Pot sa apara eruptie cutanata tranzitorie, fotosensibilitate sau alte manifestari dermatologice.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv Mai putin frecvente: spasme musculare

Tulburari renale si ale cailor urinare
Mai putin frecvente: afectarea functiei renale, insuficienta renala, proteinurie Rare: oligurie

Tulburari ale aparatului genital si sdnului Mai putin frecvente: disfunctie erectila Rare: ginecomastie

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Foarte frecvente: astenie Frecvente: oboseala, durere toracica Mai putin frecvente: stare generala de rau

Investigatii diagnostice
Frecvente: cresterea potasemiei, cresterea creatininemiei Mai putin frecvente: cresterea uremiei, scaderea natremiei
Rare: scaderea valorii hemoglobinei, scaderea valorii hematocritului, cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, cresterea bilirubinemiei.

Lercanidipina administrata in monoterapie
Reactiile adverse au aparut la aproximativ 1,8% dintre pacientii tratati.
Reactiile adverse la medicament, raportate cel mai frecvent in cadrul studiilor clinice controlate, au fost cefalee, ameteli, edem periferic, tahicardie, palpitatii si eritem facial tranzitoriu, fiecare dintre acestea aparand la mai putin de 1% dintre pacienti.

Tulburari ale sistemului imunitar Foarte rare: hipersensibilitate

Tulburari psihice Rare: somnolenta

Tulburari ale sistemului nervos Mai putin frecvente: cefalee, ameteli

Tulburari cardiace
Mai putin frecvente: tahicardie, palpitatii Rare: angina pectorala
Tulburari vasculare
Mai pufin frecvente: eritem facial tranzitoriu Foarte rare: sincopa

Tulburari gastro-intestinale
Rare: greafa, dispepsie, diaree, durere abdominala, varsaturi

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat Rare: erupfie cutanata tranzitorie

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv Rare: mialgie

Tulburari renale si ale cailor urinare Rare: poliurie

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Mai pufin frecvente: edem periferic Rare: astenie, oboseala

Din raportarile spontane rezultate din experienta dupa punerea pe piata s-au raportat foarte rar
(< 1/10000) urmatoarele reactii adverse : hipertrofie gingivala, cresteri reversibile ale valorilor serice
ale transaminazelor hepatice, hipotensiune arteriala, cresterea frecventei urinarilor si durere toracica.
Unele dihidropiridine pot determina, rar, durere localizata precordial sau angina pectorala. Foarte rar,
pacientii cu angina pectorala preexistenta pot prezenta astfel de crize cu o frecventa, durata sau
severitate crescuta. Pot sa apara cazuri izolate de infarct miocardic.
Lercanidipina nu pare sa aiba nicio reactie adversa asupra valorii glicemiei sau lipidemiei.

4.9 Supradozaj

Pana in prezent, nu s-a raportat nici un caz de supradozaj cu Coripren.

Cele mai probabile simptome de supradozaj sunt hipotensiune arteriala severa, bradicardie, tahicardie reflexa, soc, stupoare, dezechilibre electrolitice si insuficienta renala.

Tratamentul supradozajului
Tratamentul este direcfionat, in principal, catre eliminarea substantei si restabilirea functiilor cardiovasculare. Dupa ingerarea pe cale orala, se recomanda lavaj gastric abundent - posibil, in asociere cu irigafie intestinala.

Experienta privind supradozajul cu enalapril
Sunt disponibile date limitate privind supradozajul la om.

Simptome
Cele mai importante manifestari ale supradozajului, raportate pana in prezent, sunt hipotensiune arteriala marcata (care apare la aproximativ sase ore de la ingerarea comprimatelor), concomitent cu blocarea sistemului renina-angiotensina si stupoare.
Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ECA pot include soc circulator, dezechilibre electrolitice, insuficienta renala, hiperventilafie, tahicardie, palpitafii, bradicardie, ameteli, anxietate si tuse. Dupa ingerarea a 300 mg si 440 mg enalapril, s-au raportat concentratii plasmatice ale enalaprilatului mai mari de 100, respectiv 200 ori, decat cele observate in mod obisnuit dupa administrarea de doze terapeutice.

Tratament
Tratamentul recomandat pentru supradozaj este perfuzia intravenoasa cu solufie salina izotona. Daca apare hipotensiunea arteriala, pacientii trebuie asezafi in decubit dorsal si cu membrele inferioare ridicate. Daca este disponibil, poate fi luat in considerare tratamentul cu perfuzie cu angiotensina II
si/sau administrarea intravenoasa de catecolamine. In cazul in care comprimatele au fost ingerate recent, trebuie luate masuri de eliminare a maleatului de enalapril(de exemplu: varsaturi, lavaj gastric, administrare de absorbante sau sulfat de sodiu). Enalaprilatul poate fi eliminat din circulatie prin hemodializa (vezi pct. 4.4). Terapia cu stimulator cardiac este indicata in caz de bradicardie rezistenta la tratament. Functiile vitale, electrolitii serici si creatinina trebuie monitorizate permanent.

Experienta privind supradozajul cu lercanidipina

Simptome
Similar altor dihidropiridine, ar putea fi de asteptat ca supradozajul sa determine vasodilatatie periferica marcata, cu hipotensiune arteriala marcata si tahicardie reflexa.
In experienta dupa punerea pe piata, s-au raportat trei cazuri de supradozaj (150 mg, 280 mg, respectiv 800 mg lercanidipina care au fost ingerate in scop suicidar). Primul pacient a prezentat somnolenta. Al doilea pacient a prezentat soc cardiogen, cu ischemie miocardica severa si insuficienta renala usoara. Al treilea pacient a avut varsaturi si hipotensiune arteriala. Toti pacientii s-au recuperat fara sechele.

Tratament
In cazurile mentionate mai sus, tratamentul a constat in: lavaj gastric, administrarea de catecolamine in doza mare, furosemid, digitala si substituenti de plasma administrati parenteral, respectiv administrarea de carbune activat, laxative si dopamina intravenos.

In caz de hipotensiune arteriala severa, bradicardie si pierderea constientei, poate fi utila sustinerea functiilor cardiovasculare, cu administrare intravenoasa de atropina, pentru contracararea bradicardiei. Tinand cont de actiunea farmacologica prelungita a lercanidipinei, statusul cardiovascular al pacientilor care au luat o supradoza trebuie monitorizat timp de cel putin 24 ore. Nu exista informatii privind eficacitatea dializei. Deoarece medicamentul este puternic lipofil, este foarte improbabil ca durata fazei de risc sa fie indicata de concentratiile plasmatice. Dializa poate sa nu fie eficace.

5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: inhibitori ECA si blocante ale canalelor de calciu: enalapril si
lercanidipina, codul ATC: C09BB02
Coripren 10 mg/10 mg este o combinatie fixa dintre un inhibitor ECA (enalapril 10 mg) si un blocant al canalelor de calciu (lercanidipina 10 mg).

In cadrul unui studiu clinic pivot, de faza III, dublu-orb, cu componenta adaugata, desfasurat la 342 pacienti care nu au raspuns la tratamentul cu lercanidipina 10 mg (definit prin tensiune diastolica in decubit dorsal 95-114 si tensiune sistolica in decubit dorsal 140-189 mmHg), reducerea tensiunii sistolice minime in decubit dorsal a fost cu 5,4 mmHg mai mare la administrarea combinatiei enalapril 10 mg/lercanidipina 10 mg comparativ cu administrarea de lercanidipina 10 mg in monoterapie, dupa 12 saptamani de tratament dublu-orb (-7,7 mmHg fata de -2,3 mmHg, p < 0,001). De asemenea, reducerea tensiunii diastolice minime in decubit dorsal a fost cu 2,8 mmHg mai mare la administrarea combinatiei, comparativ cu administrarea in monoterapie (-7,1 mmHg fata de -4,3 mmHg, p < 0,001). Ratele de raspuns rezultate au fost semnificativ mai mari la tratamentul asociat, comparativ cu administrarea in monoterapie: 41% fata de 24% (p < 0,001), pentru tensiune sistolica in decubit dorsal si 35% fata de 24% (p = 0,032) pentru tensiune diastolica in decubit dorsal. Un procent semnificativ mai mare de pacienti, care urmau tratament asociat, au prezentat normalizarea tensiunii sistolice in decubit dorsal (39% fata de 22%, p < 0,001) si a tensiunii diastolice in decubit dorsal (29% fata de 19%, p = 0,023), comparativ cu pacientii care urmau tratament in monoterapie. In faza de urmarire pe termen lung, deschisa, a acestui studiu, s-a permis o ajustare a dozei la combinatia enalapril 20 mg/lercanidipina 10 mg, daca tensiunea arteriala ramanea > 140/90 mmHg: ajustarea dozei s-a efectuat la 133/221 pacienti, iar tensiunea diastolica in decubit dorsal s-a normalizat, dupa ajustarea dozei, la 1/3 dintre aceste cazuri.
Maleatul de enalapril este sarea maleat a enalaprilului, un derivat din doi aminoacizi,
L-alanina si L-prolina. Enzima de conversie a angiotensinei (ECA) este o peptidil-dipeptidaza care
catalizeaza conversia angiotensinei I la substanta vasoconstrictoare, angiotensina II. Dupa absorbtie,
enalaprilul este hidrolizat la enalaprilat, care inhiba ECA. Inhibarea ECA determina reducerea
concentratiilor plasmatice ale angiotensinei II, ceea ce conduce la o activitate plasmatica crescuta a
reninei (datorita eliminarii feedback-ului negativ al eliberarii de renina) si o reducere a secretiei de
aldosteron.

Deoarece ECA este identica cu kininaza II, enalapril poate inhiba, de asemenea, degradarea bradikininei, o peptida vasodilatatoare puternica. Cu toate acestea, nu este inca infeles rolul acestui mecanism, in efectele terapeutice ale enalaprilului.

Cu toate ca mecanismul prin care enalaprilul reduce tensiunea arteriala este atribuit, in principal, supresiei sistemului renina-angiotensina-aldosteron, enalaprilul are efect antihipertensiv, chiar si la pacientii cu concentratii plasmatice mici de renina.

Administrarea de enalapril la pacientii hipertensivi reduce atat tensiunea arteriala in decubit dorsal, cat si tensiunea arteriala in ortostatism, fara o crestere semnificativa a frecventei cardiace.

Hipotensiunea arteriala posturala simptomatica este rara. La unii pacienti, este posibil sa fie necesare cateva saptamani de tratament, pana este atins controlul optim al tensiunii arteriale. Intreruperea brusca a administrarii de enalapril nu este asociata cu o crestere rapida a tensiunii arteriale.

Inhibarea eficace a activitafii ECA apare, in mod normal, la 2-4 ore de la administrarea orala a unei doze unice de enalapril. Debutul actiunii antihipertensive s-a observat, de regula, dupa o ora, cu o reducere maxima a tensiunii arteriale la 4 pana la 6 ore de la administrare. Durata de actiune este dependenta de doza, insa la dozele recomandate, s-a observat ca efectele antihipertensiv si hemodinamic persista timp de cel pufin 24 ore.

Studiile hemodinamice realizate la pacienti cu hipertensiune arteriala esentiala au aratat ca reducerea tensiunii arteriale a fost asociata cu o scadere a rezistenfei arteriale periferice si cu o crestere a minut-volumului cardiac; frecventa cardiaca s-a modificat pufin sau deloc. Dupa administrarea de enalapril, fluxul sanguin renal a crescut, in timp ce rata de filtrare glomerulara a ramas nemodificata. Nu au existat semne de retenfie de sodiu sau de apa. Cu toate acestea, la pacientii cu rata de filtrare glomerulara mica, anterior inifierii tratamentului, aceasta, de regula, a crescut.

In cadrul studiilor clinice de scurta durata, efectuate la pacientii cu diabet zaharat si la pacientii fara diabet zaharat dar cu boala renala, dupa administrarea orala de enalapril, s-au observat scaderi ale albuminuriei si ale eliminarii renale de IgG si proteine totale.

Lercanidipina este un antagonist al calciului, din grupa dihidropiridinelor si inhiba influxul transmembranar al calciului, la nivelul muschiului cardiac si al muschilor netezi. Mecanismul de actiune antihipertensiv se bazeaza pe un efect relaxant direct, asupra muschiului vascular neted, scazand astfel rezistenfa periferica totala. Datorita coeficientului de traversare a membranei mare, lercanidipina are o actiune antihipertensiva prelungita si nu are efect inotrop negativ, datorita selectivitafii sale vasculare inalte.

La pacientii hipertensivi, deoarece vasodilatafia determinata de lercanidipina se instaureaza treptat, hipotensiunea arteriala acuta cu tahicardie reflexa s-a observat doar foarte rar.

Similar altor 1,4-dihidropiridine asimetrice, efectul antihipertensiv al lercanidipinei este determinat, in principal, de (S)-enantiomerul sau.

5.2 Proprietati farmacocinetice

Nu s-au observat interactiuni farmacocinetice in cazul administrarii concomitente de enalapril si lercanidipina.
Farmacocinetica enalaprilului
Absorbtie
Enalaprilul, administrat pe cale orala, se absoarbe rapid, atingand concentratia plasmatica maxima dupa o ora. Pe baza datelor provenite din recuperarea urinara, procentul de absorbtie al enalaprilului din maleatul de enalapril este de aproximativ 60%. Absorbtia enalaprilului, administrat pe cale orala, nu este afectata de prezenta alimentelor in tractul gastrointestinal.

Distributie
Dupa absorbtie, enalaprilul administrat pe cale orala este hidrolizat rapid si in proportie mare la enalaprilat, un inhibitor puternic al enzimei de conversie a angiotensinei. Concentratiile plasmatice maxime ale enalaprilatului sunt atinse la 3-4 ore de la administrarea orala a dozei de maleat de enalapril. Timpul de injumatatire plasmatica efectiv, pentru enalaprilul acumulat, dupa atingerea concentratiei de enalaprilat, este de patru zile.
La om, in intervalul de concentratii cu semnificafie terapeutica, legarea enalaprilului de proteinele plasmatice nu depaseste 60%.

Biotransformare
In afara de conversia la enalaprilat, nu exista dovezi cu privire la o metabolizare semnificativa a enalaprilului.

Eliminare
Excrefia enalaprilatului are loc, in principal, pe cale renala. Principalele componente din urina sunt enalaprilat, in proportie de aproximativ 40% din doza si enalapril in forma nemodificata (aproximativ 20%).

Insuficienta renala
Expunerea la enalapril si enalaprilat este crescuta la pacientii cu insuficienta renala. La pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata (clearance-ul creatininei 40-60 ml/min), ASC a enalaprilatului, la starea de echilibru, a fost de aproximativ doua ori mai mare decat la pacientii cu functie renala normala, dupa administrarea a 5 mg, o data pe zi. In insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), ASC a crescut aproximativ de 8 ori. Timpul de injumatatire plasmatica efectiv al enalaprilatului, dupa administrarea de doze repetate de maleat de enalapril, este prelungit la acest grad de insuficienta renala, iar momentul in care este atinsa starea de echilibru este intarziat (vezi pct. 4.2).
Enalaprilatul poate fi eliminat din circulafia generala prin hemodializa. Clearance-ul la dializa este de 62 ml/min.

Farmacocinetica lercanidipinei
Absorbtie
Lercanidipina se absoarbe complet dupa administrarea orala, iar concentratiile plasmatice maxime sunt atinse dupa aproximativ 1,5-3 ore.
Cei doi enantiomeri ai lercanidipinei prezinta profiluri similare la nivel plasmatic: timpul necesar pentru atingerea concentratiei plasmatice maxime este acelasi, iar concentratia plasmatica maxima si ASC sunt, in medie, de 1,2 ori mai mari pentru (S)-enantiomer. Timpii de injumatatire plasmatica prin eliminare ai celor doi enantiomeri sunt, in esenfa, aceiasi. In vivo, nu s-a observat nicio interconversie a celor doi enantiomeri.

Datorita metabolizarii in proportie mare la nivelul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea absoluta a lercanidipinei, dupa administrarea orala, fara repaus alimentar, este de aproximativ 10%. Cu toate acestea, biodisponibilitatea dupa administrarea orala, la voluntari sanatosi, in conditii de repaus alimentar, este redusa la 1/3.
Disponibilitatea orala a lercanidipinei creste de 4 ori daca aceasta este administrata oral, cu pana la 2 ore dupa o masa bogata in grasimi. De aceea, medicamentul trebuie administrat inainte de masa.

Distributie
Distribufia din plasma in fesuturi si organe este rapida si extensiva.
Legarea lercanidipinei de proteinele plasmatice depaseste 98%. Deoarece concentratiile proteinelor plasmatice sunt reduse la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica severa, fractia libera a medicamentului poate fi mare.

Biotransformare
Lercanidipina este metabolizata in proportie mare prin intermediul CYP3A4; substanta nemodificata nu este recuperata nici in urina si nici in fecale. Este transformata, predominant in metaboliti inactivi si aproximativ 50% din doza se elimina in urina.

Experimentele realizate in vitro cu microzomi hepatici umani au demonstrat ca lercanidipina prezinta o usoara activitate de inhibare a celor doua enzime CYP3A4 si CYP2D6, la concentratii de 160 si 40 ori mai mari decat concentratiile plasmatice maxime atinse dupa administrarea unei doze de 20 mg.

Mai mult, studiile de interactiune efectuate la om au aratat ca lercanidipina nu modifica concentratiile plasmatice de midazolam, un substrat tipic al CYP3A4 sau de metoprolol, un substrat tipic al CYP2D6. De aceea, la doze terapeutice, nu este de asteptat ca lercanidipina sa inhibe biotransformarea medicamentelor metabolizate prin intermediul CYP3A4 sau CYP2D6.

Eliminare
Eliminarea are loc, in principal, prin biotransformare.

S-a calculat un timp mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare, terminal, de 8-10 ore si, datorita legarii masive de membranele lipidice, activitatea terapeutica dureaza 24 ore. Dupa administrarea de doze repetate nu s-a observat nicio acumulare.

Liniaritate/non-liniaritate
Administrarea de lercanidipina pe cale orala determina concentratii plasmatice care nu sunt direct proportionale cu doza (cinetica non-liniara). Dupa administrarea unor doze de 10, 20 sau 40 mg, concentratiile plasmatice maxime au fost in proportie de 1:3:8, iar ariile de sub curbele concentrate plasmatica in functie de timp, in proportie de 1:4:18, sugerand o saturare progresiva, prin metabolizare la nivelul primului pasaj hepatic. In mod corespunzator, disponibilitatea creste odata cu cresterea dozei.

Informatii suplimentare privind grupele speciale de populatie
La pacientii varstnici si la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata sau cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, s-a demonstrat faptul ca farmacocinetica lercanidipinei este similara celei observate in populatia generala de pacienti. Pacientii cu insuficienta renala severa sau cei care efectueaza sedinte de dializa in mod regulat, au prezentat concentratii mai mari de medicament (aproximativ 70%). La pacientii cu insuficienta hepatica moderata pana la severa, biodisponibilitatea sistemica a lercanidipinei este, probabil, crescuta, deoarece medicamentul este, in mod normal, metabolizat in proportie mare in ficat.

5.3 Date preclinice de siguranta

Combinatia enalapril-lercanidipina
Toxicitatea potentiala a combinatiei fixe de enalapril si lercanidipina a fost studiata la sobolani, dupa administrare orala, timp de pana la 3 luni si in cadrul a doua teste de genotoxicitate. Combinatia nu a modificat profilurile toxicologice ale celor doua componente individuale.

Exista urmatoarele date pentru cele doua componente individuale, enalapril si lercanidipina.

Enalapril
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea si carcinogenitatea.
Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere sugereaza faptul ca, la sobolani, enalaprilul nu are efecte asupra fertilitatii si performantelor reproductive si nu este teratogen. In cadrul unui studiu in care femelelor de sobolan li s-a administrat medicamentul inainte de imperechere pana la gestatie, a aparut o incidenta crescuta a decesului puilor de sobolan, in timpul alaptarii. S-a demonstrat ca medicamentul traverseaza placenta si este excretat in lapte. S-a demonstrat ca inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, ca si grupa farmacoterapeutica, induc reactii adverse asupra dezvoltarii fetale tarzii, determinand decesul fetusului si efecte congenitale, care afecteaza, in mod deosebit, craniul. De asemenea, s-a raportat toxicitate fetala, intarzierea dezvoltarii intrauterine si persistenta canalului arterial. Se considera ca aceste anomalii de dezvoltare sunt datorate, in parte, unei actiuni directe a inhibitorilor ECA asupra sistemului renina-angiotensina al fetusului si, in parte, ischemiei care este determinata de hipotensiunea arteriala materna si de scaderea fluxului sanguin fetal-placentar si a aportului de oxigen/substante nutritive la fetus.

Lercanidipina
La sobolani si caini, efectele relevante care au fost observate in cadrul studiilor cu durata lunga, au fost legate, direct sau indirect, de efectele cunoscute ale dozelor mari de antagonisti ai canalelor de calciu, reflectand predominant o activitate farmacodinamica exagerata. Lercanidipina nu a prezentat genotoxicitate si nici dovezi de risc carcinogen.
Tratamentul cu lercanidipina nu a avut niciun efect asupra fertilitatii sau performantelor reproductive generale la sobolani, insa, la doze mari, a indus pierderi pre si post-implantare si intarzierea dezvoltarii fetale. Nu a existat nicio dovada a vreunui efect teratogen la sobolani si iepuri, insa s-a constatat ca alte dihidropiridine sunt teratogene la animale. Lercanidipina a indus distocie atunci cand a fost administrata in doze mari (12 mg/kg si zi) in timpul travaliului.
Distributia lercanidipinei si/sau a metabolitilor sai la animalele gestante si excretia acestora in laptele matern nu au fost investigate.

6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Nucleu
Lactoza monohidrat Celuloza microcristalina Amidonglicolat de sodiu Povidona
Hidrogenocarbonat de sodiu Stearat de magneziu

Film
Hipromeloza
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se pastra in ambalajul original pentru a fi protejat de lumina si umiditate. A nu se pastra la temperaturi peste 25°C.
6.5 Natura si continutul ambalajului

Blister din poliamida-aluminiu-PVC/Aluminiu
Ambalaje cu 7, 14, 28, 30, 35, 42, 50, 56, 90, 98 si 100 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.

6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale.

7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA

Recordati Ireland Limited
Rahees East, Ringaskiddy Co. Cork, Irlanda

Sfatul farmacistului

Produse recomandate

Întrebări și Răspunsuri

Distonoplant
Am o stare de anxietate combinata cu o creștere a tensiunii arteriale (nu știu care stare ...

Betalok și insomnia
Utilizeze de curând Betalok ptr.scaderea tensiunii arteriale și nu mă pot odihni noaptea n ...

!Am probleme de cateva luni cu erectia
Buna ziua ce imi puteți recomanda pt imbunãtãțirea erecției,menționez cã am hipe ...
↳ Buna ziua! Puteti lua Spermotone, cate 1 capsula de 3 ori pe zi, timp de 2 saptamani, apoi puteti creste doza pana la 6 capsule pe zi (cata 2 de 3 or ...
Vezi tot răspunsul şi recomandările farmacistului

Erectie slaba si hipertensiune
Bună ziua! Am probleme cu erecția, mai exact penisul nu e destul de tare pentru a intretin ...
↳ Buna ziua! Din cauza hipertensiunii nu puteti lua medicatie tip Viagra (sau alte medicamente inrudite). Va recomand sa luati capsule de Branca-ursulu ...
Vezi tot răspunsul şi recomandările farmacistului

influenta MSM asupra tensiunii arteriale
Va rog sa-mi spuneti daca acest produs influenteaza tensiunea arteriala, deoarece am tensiunea destu ...
↳ Buna ziua! MSM este contraindicat celor cu alergie la substanta activa, femeilor insarcinate sau care alapteaza, precum si in cazul pacientilor cu pr ...
Vezi tot răspunsul şi recomandările farmacistului

Efectele Artrostop crema asupra tensiunii arteriale.
Artrostop crema poate duce la creșterea tensiunii? ...
↳ Buna ziua! Niciunul dintre componentele cremei nu are efect de crestere a tensiunii arteriale. Folositi produsul cu incredere. ...
Vezi tot răspunsul şi recomandările farmacistului

Atentionare!

Nu trebuie să folosiţi informaţiile prezente în aceste pagini, în scopul diagnosticării sau tratării oricăror probleme de sănătate sau boală sau de înlocuire a medicamentelor, a tratamentelor prescrise de persoanalul medical autorizat.

Pentru interpretarea analizelor medicale vă recomandăm secţiunea Analize medicale.
Pentru comenzi de produse vă invităm în Farmacia PCFarm.ro
Dăcă doriţi să cereţi sfatul farmacistului folosiţi secţiunea Întreaba Farmacistul

Produse complementare recomandate

Oferte şi Reduceri