Prospect Plexxo 25 mg, 50 mg si 100 mg, comprimate

Prima pagină » Prospecte PCFarm.ro » Plexxo 25 mg, 50 mg si 100 mg, comprimate

Index prospecte medicamente:
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Prospect - Plexxo 25 mg, 50 mg si 100 mg, comprimate

NU comercializăm Plexxo 25 mg, 50 mg si 100 mg, comprimate!
În schimb, puteți comanda PRODUSELE COMPLEMENTARE recomandate în această pagină.
Citiți cu atenție prospectul înainte de achiziționarea produsului recomandat!

Denumirea comercială: Plexxo 25 mg, 50 mg si 100 mg, comprimate DCI: Lamotriginum

Indicatii: Tratament adjuvant sau ca monoterapie in crizele convulsive partiale si generalizate, incluzand convulsii tonico-clonice.

2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA

Fiecare comprimat Plexxo 25 mg contine lamotrigina 25 mg.
Excipient: lactoza monohidrat 48,75 mg.
Fiecare comprimat Plexxo 50 mg contine lamotrigina 50 mg.
Excipient: lactoza monohidrat 97,50 mg.
Fiecare comprimat Plexxo 100 mg contine lamotrigina 100 mg.
Excipient: lactoza monohidrat 195 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimat Plexxo 25 mg
Comprimate rotunde, plate, de culoare galben deschis, prevazute cu o linie mediana pe o fata. Comprimatul poate fi divizat in doua parti egale.

Plexxo 50 mg
Comprimate rotunde, plate, de culoare galben deschis, prevazute cu o linie mediana pe o fata. Comprimatul poate fi divizat in doua parti egale.

Plexxo 100 mg
Comprimate patrate, de culoare galben deschis; una dintre fete este convexa iar cealalta fata este plata, cu o linie in forma de floare, cu doua crestaturi perpendiculare care impart comprimatul in sferturi. Comprimatul poate fi divizat in patru parti egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Epilepsie
Adulti si adolescenti cu varsta de 13 ani si peste
- Tratament adjuvant sau ca monoterapie in crizele convulsive partiale si generalizate, incluzand convulsii tonico-clonice.
- Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Plexxoeste administrat ca terapie adjuvanta dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de prima intentie in sindromul Lennox-Gastaut.
Copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 2 si 12 ani
- Tratament adjuvant al crizelor convulsive partiale si generalizate, incluzand convulsii tonico-clonice si convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.
- Monoterapie in crizele convulsive sub forma de absente tipice.

Boala bipolara
Adulti cu varsta de 18 ani si peste
- Prevenirea episoadelor depresive, la pacientii cu boala bipolara de tip I, care prezinta predominant episoade depresive (vezi pct. 5.1).
Plexxo nu este indicat pentru tratamentul acut al episoadelor maniacale sau depresive.
4.2 Doze si mod de administrare
Comprimatele Plexxo pot fi divizate si si trebuie sa fie inghitite cu putina apa, inainte sau dupa masa..
Daca doza calculata de lamotrigina (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau pacientilor cu insuficienta hepatica) nu este echivalenta unui numar de comprimate intregi sau divizate, atunci doza administrata va fi egala cu cea obtinuta prin numarul imediat inferior de comprimate intregi sau divizate.

Reluarea terapiei
La pacientii care au intrerupt administrarea de lamotrigina, indiferent de motiv, atunci cand reincep tratamentul cu Plexxo, medicul trebuie sa evalueze necesitatea de a creste treptat doza pana la cea de intretinere, deoarece riscul de eruptie cutanata grava este asociat cu doze initiale mari si cu depasirea dozelor de lamotrigina recomandate pentru cresterea dozei (vezi pct. 4.4). Cu cat este mai mare intervalul de timp de la doza anterioara, cu atat este necesara atentie sporita in privinta cresterii dozelor pana la cea de intretinere. Cand intervalul de la intreruperea administrarii de lamotrigina depaseste de cinci ori timpul de injumatatire plasmatica (vezi pct. 5.2), doza Plexxo trebuie, in general, crescuta treptat, pana la doza de intretinere, in conformitate cu schema corespunzatoare. Se recomanda ca tratamentul cu Plexxo sa nu fie reluat la pacientii care l-au intrerupt ca urmare a unei eruptii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigina, cu exceptia cazului in care beneficiul potential depaseste in mod clar riscurile.

Epilepsie
Cresterea treptata a dozelor si dozele de intretinere recomandate pentru adulti si adolescenti cu varsta de 13 ani si peste (Tabelul 1) si pentru copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 2 si 12 ani (Tabelul 2) sunt prezentate mai jos.
Doza initiala si cresterea ulterioara a dozei nu trebuie depasite, deoarece exista riscul de aparitie a unei eruptii cutanate (vezi pct. 4.4).
In cazul in care administrarea altor medicamente antiepileptice (MAE) este oprita sau cand sunt asociate alte MAE/medicamente la shemele terapeutice care contin lamotrigina, trebuie avut in vedere efectul pe care acest lucru il poate avea asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi pct 4.5).

Pentru a asigura mentinerea unei doze terapeutice, trebuie monitorizata greutatea copilului, iar doza trebuie corectata cand apar modificari ale greutatii. Este probabil ca pacientii cu varsta cuprinsa intre doi si sase ani sa necesite o doza de intretinere la limita superioara a intervalului recomandat. Daca se obtine controlul epilepsiei cu tratament adjuvant, medicatia antiepileptica concomitenta poate fi intrerupta, iar pacientii vor continua tratamentul cu Plexxo in monoterapie.
Copii cu varsta sub 2 ani
Exista date limitate referitoare la eficacitatea si siguranta lamotriginei administrata ca tratament adjuvant in crizele convulsive partiale la copii cu varsta intre 1 luna si 2 ani (vezi pct. 4.4). Nu exista date referitoare la copii cu varsta sub 1 luna. De aceea, Plexxo nu este recomandat pentru utilizare la copii cu varsta sub 2 ani. Daca, totusi, se ia decizia de tratament pe baza necesitatii clinice, vezi pct. 4.4, 5.1 si 5.2.

Boala bipolara
Cresterea recomandata a dozelor si dozele de intretinere recomandate pentru adulti cu varsta de 18 ani si peste sunt prezentate in tabelele de mai jos. Stabilirea treptata a dozei presupune cresterea dozei de lamotrigina pe o perioada de sase saptamani, pana la doza de intretinere care asigura stabilizarea clinica (Tabelul 3), dupa care, alte medicamente psihotrope si/sau medicamente antiepileptice pot fi intrerupte, daca este indicat clinic (Tabelul 4). Ajustarile dozei dupa adaugarea altor medicamente psihotrope si/sau antiepileptice sunt, de asemenea, furnizate mai jos (Tabelul 5). Deoarece exista riscul de aparitie a eruptiilor cutanate, doza initiala si cresterea ulterioara a dozei nu pot fi depasite (vezi pct. 4.4).
Intreruperea administrarii de Plexxo la pacientii cu boala bipolara
In studii clinice, nu s-a observat cresterea incidentei, severitatii sau tipului de reactii adverse dupa intreruperea brusca a lamotriginei, comparativ cu placebo. De aceea, pacientii pot intrerupe administrarea de Plexxo fara o reducere treptata a dozei.

Copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani
Plexxo nu este recomandat pentru utilizare la copii cu varsta sub 18 ani, datorita lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea (vezi pct. 4.4).
Recomandari generale privind administrarea de Plexxo la categorii speciale de pacienti

Femei care utilizeaza contraceptive hormonale
Utilizarea combinatiei etinilestradiol/levonorgestrel (30 ug/150 ug) determina cresterea clearance-ului lamotriginei de aproximativ doua ori, ducand la scaderea concentratiilor de lamotrigina. Dupa cresterea dozelor, pot fi necesare doze de intretinere mai mari de lamotrigina (de pana la doua ori mai mari) pentru atingerea raspunsului terapeutic maxim. In timpul saptamanii in care nu se administreaza contraceptivul oral activ, a fost observata o crestere de doua ori a concentratiilor de lamotrigina. Nu poate fi exclusa aparitia de evenimente adverse, legate de doza. De aceea, trebuie luata in considerare utilizarea ca terapie de prima linie metode contraceptive fara saptamana de tratament inactiv (de exemplu, contraceptive hormonale cu administrare continua sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4 si
4.5).

Inceperea tratamentului contraceptiv hormonal la pacientele la care se administreaza deja doze de intretinere de lamotrigina si care NU iau inductori ai glucuronojugariii lamotriginei In majoritatea cazurilor, doza de intretinere de lamotrigina va trebui crescuta de pana la doua ori (vezi pct. 4.4 si 4.5). Se recomanda ca din momentul initierii tratamentului contraceptiv hormonal, doza de lamotrigina sa fie crescuta cu 50 - 100 mg pe zi in fiecare saptamana, in functie de raspunsul clinic individual. Cresterile dozei nu trebuie sa depaseasca aceasta rata, cu exceptia cazului in care raspunsul clinic permite cresteri mai mari.
Poate fi luata in considerare masurarea concentratiilor plasmatice de lamotrigina inainte si dupa inceperea administrarii de contraceptive hormonale, pentru confirmarea mentinerii concentratiilor initiale de lamotrigina. La nevoie, doza trebuie ajustata. La femeile care iau contraceptive hormonale care includ o saptamana de tratament inactiv („saptamana fara contraceptiv oral activ"), monitorizarea concentratiilor plasmatice de lamotrigina trebuie efectuata in timpul saptamanii a 3-a de tratament activ, adica intre zilele 15 si 21 ale ciclului contraceptiv. De aceea, trebuie luata in considerare utilizarea metodelor contraceptive fara saptamana de tratament inactiv, ca terapie de prima linie (de exemplu, contraceptive hormonale cu administrare continua sau metode nehormonale; vezipct. 4.4. si
4.5).

Intreruperea administrarii contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de intretinere de lamotrigina si care NU iau inductori ai glucuronoconjugarii lamotriginei
In majoritatea cazurilor, doza de intretinere de lamotrigina va trebui scazuta cu pana la 50% (vezi pct. 4.4 si 4.5). Se recomanda scaderea treptata a dozei zilnice de lamotrigina cu 50-100 mg in fiecare saptamana (cu o rata care sa nu depaseasca 25% din doza totala zilnica pe saptamana) pe o perioada de 3 saptamani, cu exceptia cazului in care raspunsul clinic indica altfel. Poate fi luata in considerare masurarea concentratiilor plasmatice de lamotrigina inainte si dupa intreruperea administrarii contraceptivelor hormonale, pentru confirmarea mentinerii concentratiilor initiale de lamotrigina. In cazul femeilor care doresc sa inceteze administrarea de contraceptive hormonale cu o saptamana de tratament inactiv („saptamana fara contraceptiv oral activ"), monitorizarea concentratiilor plasmatice de lamotrigina trebuie efectuata in timpul saptamanii a 3-a de tratament activ, adica intre zilele 15 si 21 ale ciclului contraceptiv. Probele pentru evaluarea concentratiilor plasmatice de lamotrigina, dupa oprirea definitiva a contraceptivului oral, nu trebuie recoltate in prima saptamana dupa intreruperea administrarii.

Inceperea tratamentului cu lamotrigina la pacientele care iau deja contraceptive hormonale Cresterea dozei trebuie sa respecte schemele recomandate in mod normal, descrise in tabele.

Inceperea si oprirea administrarii contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de intretinere de lamotrigina si care IAU inductori ai glucuronoconjugarii lamotriginei Poate sa nu fie necesara ajustarea dozei de intretinere recomandate de lamotrigina.

Varstnici (cu varsta peste 65 de ani)
Nu este necesara ajustarea dozei fata de schema recomandata. Farmacocinetica lamotriginei la acest grup de varsta nu difera semnificativ fata de populatia de adulti non-varstnici (vezi pct. 5.2).
Este necesara precautie in cazul administrarii Plexxo la pacientii cu insuficienta renala. Pentru pacientii cu insuficienta renala in stadiu terminal, dozele initiale de lamotrigina trebuie sa tina cont de medicatia concomitenta a pacientilor; la pacientii cu insuficienta renala semnificativa pot fi eficace doze de intretinere scazute (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Insuficienta hepatica
Initial, dozele de crestere si intretinere trebuie sa fie reduse cu aproximativ 50% la pacientii cu insuficienta hepatica moderata (Child-Pugh grad B) si cu 75% la pacientii cu insuficienta hepatica severa (Child-Pugh grad C). Dozele de crestere si intretinere trebuie ajustate in functie de raspunsul clinic (vezi pct. 5.2).
4.3 Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Eruptie cutanata
Au existat raportari de reactii adverse cutanate, care au aparut in general in primele opt saptamani dupa initierea tratamentului cu lamotrigina. Majoritatea eruptiilor cutanate sunt usoare si auto-limitante, insa au fost raportate, de asemenea, eruptii cutanate grave care au necesitat spitalizare si intreruperea administrarii de lamotrigina. Acestea au inclus reactii cutanate care pot pune viata in pericol, cum sunt sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica (vezi pct. 4.8). La adultii recrutati in studii care au utilizat recomandarile actuale privind dozele de lamotrigina, incidenta eruptiilor cutanate grave a fost de aproximativ 1 la 500 de pacienti epileptici. Aproximativ jumatate dintre aceste cazuri au fost raportate ca sindrom Stevens-Johnson (1 din 1000). In studiile clinice efectuate la pacienti cu boala bipolara, incidenta eruptiei cutanate grave este de aproximativ 1
la 1000.
La copii, riscul de eruptii cutanate grave este mai mare ca la adulti. Datele disponibile din cateva studii sugereaza faptul ca, la copiii epileptici, incidenta eruptiilor cutanate asociate cu spitalizare este de la 1 la 300 la 1 la 100.

La copii, manifestarea initiala a unei eruptii cutanate poate fi confundata cu o infectie; medicii trebuie sa ia in considerare posibilitatea unei reactii la tratamentul cu lamotrigina la copiii la care apar simptome de eruptie cutanate si febra, in timpul primelor opt saptamani de tratament. In plus, riscul global de eruptie cutanata pare sa se asocieze strans cu:
- doze initiale mari de lamotrigina si depasirea dozelor recomandate de crestere a tratamentului cu lamotrigina (vezi pct. 4.2)
- utilizarea concomitenta de valproat (vezi pct. 4.2).
De asemenea, este necesara precautie in cazul tratarii pacientilor cu antecedente de alergie sau eruptie cutanata la alte medicamente antiepileptice, deoarece frecventa eruptiilor cutanate non-grave dupa tratamentul cu lamotrigina a fost de aproximativ trei ori mai mare la acesti pacienti, comparativ cu cei fara astfel de antecedente.

Toti pacientii (adulti si copii) la care apare o eruptie cutanata trebuie sa fie evaluati prompt si trebuie intrerupta imediat administrarea de Plexxo, cu exceptia cazului in care eruptia cutanata nu prezinta legatura clara cu tratamentul cu lamotrigina. Se recomanda sa nu se reinceapa administrarea de Plexxo la pacientii care au intrerupt tratamentul din cauza eruptiei cutanate asociate cu tratamentul anterior cu lamotrigina, decat daca beneficiul potential depaseste in mod clar riscurile.
De asemenea, eruptia cutanata a fost raportata ca o componenta a unui sindrom de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice incluzand febra, limfadenopatie, edem facial si anomalii sanguine si hepatice (vezi pct. 4.8). Sindromul prezinta un spectru larg de severitate clinica si poate, rareori, sa duca la coagulare intravasculara diseminata si la insuficienta multiorganica. Este
important de remarcat faptul ca manifestarile initiale de hipersensibilitate (de exemplu febra, limfadenopatie) pot fi prezente chiar daca eruptia nu este evidenta. Daca astfel de semne si simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat, iar administrarea de Plexxo intrerupta, daca nu poate fi stabilita o alta etiologie.

Agravarea clinica si riscul suicidar
Au fost raportate ideatie si comportament suicidar (tentativa de suicid) la pacientii tratati cu medicamente antiepileptice (MAE) pentru diferite indicatii, incluzand epilepsia si boala bipolara. O meta-analiza a studiilor clinice controlate placebo cu (incluzand lamotrigina) a aratat un risc crescut de comportament suicidar (vezi pct. 5.1). Pentru MAE pentru care nu sunt disponibile asemenea date, nu poate fi exclusa o asociere similara cu evenimente legate de suicid. De aceea, pacientii trebuie monitorizati pentru depistarea semnelor de tentativa de suicid in timpul tratamentului cu Plexxo. Pacientii (si ingrijitorii pacientilor) trebuie sfatuiti sa solicite sfatul medicului daca apar semne de tentativa de suicid.

La pacientii cu boala bipolara, agravarea simptomelor depresive si/sau aparitia tentativei de suicid pot sa apara fie ca iau medicamente pentru tulburarea bipolara, incluzand Plexxo, fie ca nu. Prin urmare, pacientii la care se administreaza Plexxo pentru boala bipolara trebuie monitorizati cu atentie pentru agravarea clinica (inclusiv aparitia de simptome noi) si tentativa de suicid, mai ales la inceputul tratamentului sau la momentul modificarii dozei. Unii pacienti, cum sunt cei cu antecedente de comportament si ideatie suicidara, adultii tineri si pacientii care prezinta un grad semnificativ de ideatie suicidara inainte de inceperea tratamentului, pot sa prezinte un risc mai mare de idei suicidare si tentative de suicid si trebuie monitorizati cu atentie in timpul tratamentului. Trebuie luata in considerare modificarea schemei terapeutice, incluzand posibila intrerupere a medicamentului, la pacientii care prezinta agravare clinica (incluzand aparitia de simptome noi) si/sau aparitia ideatiei/comportamentului suicidar, mai ales daca aceste simptome sunt severe, se instaleaza brusc sau nu fac parte dintre simptomele initiale ale pacientului.

Contraceptive hormonale

Efectele contraceptivelor hormonale asupra eficacitatiii lamotriginei
Utilizarea unei combinatii de etinilestradiol/levonorgestrel (30 ug/150 ug) determina cresterea clearance-ului lamotriginei de aproximativ doua ori, ducand la scaderea concentratiilor plasmatice de lamotrigina (vezi pct. 4.5). O scadere a concentratiilor plasmatice de lamotrigina a fost asociata cu pierderea controlului terapeutic al convulsiilor. Dupa cresterea treptata a dozelor, in majoritatea cazurilor, pot fi necesare doze de intretinere mai mari de lamotrigina (de pana la doua ori mai mari) pentru atingerea raspunsului terapeutic maxim. La oprirea administrarii contraceptivelor hormonale, clearance-ul lamotriginei se poate reduce la jumatate. Cresterea concentratiilor plasmatice de lamotrigina poate fi asociata cu evenimente adverse, dependente de doza. Pacientii trebuie monitorizati pentru aparitia acestui fenomen.
La femeile care nu iau deja un inductor al glucuronoconjugarii lamotrignei si care iau un contraceptiv hormonal, care presupune o saptamana de tratament inactiv (de exemplu "saptamana fara contraceptiv oralactiv"), va aparea cresterea temporara a concentratiilor plasmatice de lamotrigina, in saptamana cu tratament inactiv (vezi pct. 4.2). Variatiile concentratiilor plasmatice de lamotrigina pot fi asociate cu reactii adverse. De aceea, trebuie luata in considerare utilizarea metodelor de contraceptie fara saptamana de tratament inactiv, ca terapie de prima linie (de exemplu, contraceptive hormonale cu administrare continua sau metode nehormonale).
Interactiunile dintre alte contraceptive orale sau TSH nu au fost studiate, totusi acestea pot influenta similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei.

Efectele lamotriginei asupra eficacitatii contraceptivelor hormonale
Un studiu de interactiune la 16 voluntari sanatosi a demonstrat faptul ca, atunci cand lamotrigina s-a administrat impreuna cu un contraceptiv hormonal (combinatie de etinilestradiol/levonorgestrel), a existat o crestere modesta a clearance-ului levonorgestrelului si cresteri ale concentratiilor plasmatice de FSH si LH (vezi pct. 4.5). Nu se cunoaste impactul acestor modificari asupra activitatii ovulatorii
ovariene. Cu toate acestea, nu poate fi exclusa posibilitatea ca aceste modificari sa reduca eficacitatea contraceptivului la unele paciente care iau preparate hormonale impreuna cu lamotrigina. De aceea, pacientele trebuie instruite sa raporteze prompt aparitia modificarilor legate de ciclul menstrual, cum sunt sangerarile intermenstruale.

Dihidrofolat reductaza
Lamotrigina are un efect inhibitor usor asupra dihidrofolat reductazei, si, astfel, exista o posibilitate de interferenta cu metabolizarea folatului, in timpul tratamentului pe termen lung (vezi pct. 4.6). Cu toate acestea, in timpul administrarii pe termen lung la om, lamotrigina nu a produs modificari semnificative ale concentratiei de hemoglobina, ale volumului eritrocitar mediu sau ale concentratiilor plasmatice sau eritrocitare de folat la pacienti tratati pana la 1 an sau asupra concentratiilor eritrocitare de folat la pacienti tratati pana la 5 ani.

Insuficienta renala
In studiile cu doza unica la subiectii cu insuficienta renala in stadiu terminal, concentratiile plasmatice de lamotrigina nu au fost modificate semnificativ. Cu toate acestea, este de asteptat acumularea metabolitului glucuronoconjugat; de aceea, este necesara precautie in ceea ce priveste tratarea pacientilor cu insuficienta renala.

Pacientii care iau alte preparate care contin lamotrigina
Plexxo nu trebuie utilizat la pacientii care sunt tratati in prezent cu alte preparate care contin lamotrigina, fara consult medical.

Comprimatele de Plexxo contin lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Dezvoltarea copiilor
Nu exista date referitoare la efectul lamotriginei asupra cresterii, maturarii sexuale si cognitive, dezvoltarii emotionale si comportamentale la copii.

Precautii legate de epilepsie
Similar altor medicamente antiepileptice, intreruperea brusca a administrarii de Plexxo poate provoca recaderi, cu agravarea simptomatologiei (fenomene de rebound). Cu exceptia cazurilor in care exista ingrijorari legate de siguranta (de exemplu, eruptie cutanata) care necesita intreruperea brusca a tratamentului, doza de Plexxo trebuie scazuta treptat, intr-o perioada de doua saptamani. Exista in literatura raportari de crize convulsive severe, incluzand stare de rau epileptic, care pot duce la rabdomioliza, insuficienta multiorganica si coagulare intravasculara diseminata, uneori cu evolutie letala. Au existat cazuri similare si in cazul utilizarii lamotriginei.
Se poate observa o agravare semnificativa din punct de vedere clinic a frecventei crizelor in locul unei ameliorari. La pacientii care prezinta mai mult de un tip de criza convulsiva, beneficiul observat al controlului pentru un tip de criza convulsiva trebuie evaluat in raport cu orice agravare observata in alt tip de criza convulsiva.
Crizele mioclonice pot fi agravate de lamotrigina.
Exista date sugestive privind faptul ca raspunsurile in cazul asocierii cu inductori enzimatici sunt mai scazute decat in asociere cu medicamente antiepileptice non-inductoare enzimatice. Motivul nu este clar.
In cazul copiilor care iau lamotrigina pentru tratamentul crizelor convulsive sub forma de absente tipice, eficacitatea nu poate fi mentinuta la toti pacientii.

Precautii legate de boala bipolara
Copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani
La copiii si adolescentii cu tulburare depresiva majora si alte tulburari psihice tratamentul cu antidepresive este asociat cu un risc crescut de ideatie si comportament suicidar.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Au fost efectuate studii de interactiune doar la adulti.

UDP-glucuronil transferazele au fost identificate ca enzimele responsabile pentru metabolizarea lamotriginei. Nu exista dovezi ca lamotrigina ar provoca inductia sau inhibarea clinic semnificativa a enzimelor oxidative hepatice care metabolizeaza medicamente si este improbabila aparitia de interactiuni intre lamotrigina si medicamente metabolizate de enzimele citocromului P450. Lamotrigina isi poate induce propria metabolizare, dar efectul este modest si este improbabil sa apara consecinte clinice semnificative.

Interactiuni care implica medicamente antiepileptice
Valproatul, care inhiba glucuronoconjugarea lamotriginei, scade metabolizarea lamotriginei si determina cresterea timpului de injumatatire plasmatica al lamotriginei de aproape doua ori. La pacientii care urmeaza concomitent tratament cu valproat, trebuie utilizat regimul terapeutic adecvat (vezi pct. 4.2).

Anumite MAE (cum sunt fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul si primidona) care induc enzimele hepatice care metabolizeaza medicamente, induc glucuronoconjugarea lamotriginei si cresc metabolizarea lamotriginei. La pacientii care urmeaza tratament concomitent cu fenitoina, carbamazepina, fenobarbital sau primidona, trebuie utilizata schema terapeutica adecvata (vezi pct.
4.2).

La pacientii tratati cu carbamazepina, dupa introducerea lamotriginei, s-au raportat evenimente ce tin de sistemul nervos central, incluzand ameteli, ataxie, diplopie, vedere incetosata si greata. In general, aceste evenimente dispar cand se reduce doza de carbamazepina. Un efect similar a fost intalnit intr-un studiu cu lamotrigina si oxacarbazepina la voluntari adulti sanatosi, dar nu a fost investigata reducerea dozei.

Exista in literatura raportari de scadere a concentratiei de lamotrigina, cand aceasta a fost administrata in asociere cu oxcarbamazepina. Totusi, intr-un studiu prospectiv la voluntari adulti sanatosi, care a utilizat doze de 200 mg de lamotrigina si 1200 mg de oxcarbazepina, oxacarbazepina nu a modificat metabolizarea lamotriginei si lamotrigina nu a modificat metabolizarea oxacarbazepinei. Prin urmare, la pacientii care urmeaza terapie concomitenta cu oxcarbamazepina, trebuie utilizata schema de
tratament pentru terapia adjuvanta, cu lamotrigina fara valproat si fara inductori ai glucuronoconjugarii lamotriginei (vezi pct. 4.2)

Intr-un studiu la voluntari adulti sanatosi, administrarea concomitenta de felbamat (1200 mg de doua ori pe zi) impreuna cu lamotrigina (100 mg de doua ori pe zi, timp de 10 zile) a parut sa nu aiba efecte clinic semnificative asupra farmacocineticii lamotriginei.

Pe baza unei analize retrospective a concentratiilor plasmatice, la pacientii la care s-a administrat lamotrigina atat cu cat si fara gabapentina, gabapentina nu a parut sa modifice clearance-ul aparent al lamotriginei.

Interactiunile potentiale dintre levetiracetam si lamotrigina au fost evaluate prin monitorizarea concentratiilor plasmatice ale ambelor medicamente, in timpul studiilor clinice controlate placebo. Aceste date indica faptul ca lamotrigina nu influenteaza farmacocinetica levetiracetamului si levetiracetamul nu influenteaza farmacocinetica lamotriginei.

Concentratiile plasmatice minime la starea de echilibru nu au fost influentate de administrarea concomitenta de pregabalin (200 mg de 3 ori pe zi). Nu exista interactiuni farmacocinetice intre lamotrigina si pregabalin.

Topiramatul nu a dus la nicio modificare a concentratiilor plasmatice de lamotrigina. Administrarea de lamotrigina a dus la o crestere cu 15% a concentratiilor de topiramat.

Intr-un studiu la pacienti cu epilepsie, administrarea concomitenta de zonisamida (200 - 400 mg pe zi) cu lamotrigina (150 - 500 mg pe zi), timp de 35 de zile, nu a avut efect semnificativ asupra farmacocineticii lamotriginei.

Desi au fost raportate modificari ale concentratiilor plasmatice ale altor antiepileptice, studiile controlate nu au adus dovezi ca lamotrigina influenteaza concentratiile plasmatice ale antiepilepticelor administrate concomitent. Dovezile din studiile in vitro indica faptul ca lamotrigina nu deplaseaza alte antiepileptice de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice.

Interactiuni cu alte medicamente psihoactive
Farmacocinetica litiului, dupa administrarea a 2 g de gluconat de litiu anhidru de doua ori pe zi, timp de sase zile, la 20 de subiecti sanatosi, nu a fost modificata de administrarea concomitenta a 100 mg pe zi de lamotrigina.

Dozele orale repetate de bupropiona nu au avut efecte semnificative statistic asupra farmacocineticii unei doze unice de lamotrigina la 12 subiecti si s-a inregistrat doar o crestere usoara a ASC a lamotriginei glucuronoconjugate.

Intr-un studiu la voluntari adulti sanatosi, 15 mg de olanzapina au redus ASC si Cmax ale lamotriginei in medie cu 24% respectiv, 20%. Nu este de asteptat ca un efect cu aceasta amplitudine sa aiba semnificatie clinica. 200 mg de lamotrigina nu au influentat farmacocinetica olanzapinei.

La 14 voluntari adulti sanatosi, dozele orale repetate de 400 mg lamotriginape zi nu au avut efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii unei doze unice de 2 mg de risperidona. Dupa administrarea concomitenta de 2 mg de risperidona cu lamotrigina, 12 din cei 14 voluntari au raportat somnolenta, comparativ cu 1 din 20, in cazul administrarii doar a risperidonei si cu niciunul cand s-a administrat doar lamotrigina.

Experimentele in vitro au indicat faptul ca formarea metabolitului principal, 2-N-glucuronoconjugat, a fost inhibata minim de co-incubatia cu amitriptilina, bupropion, clonazepam, haloperidol sau lorazepam. De asemenea, aceste experimente sugereaza faptul ca metabolizarea lamotriginei este improbabil sa fie inhibata de clozapina, fluoxetina, fenelzina, risperidona, sertralina sau trazodona. In
plus, un studiu al metabolizarii bufuralolului, care a utilizat preparate cu microzomi hepatici umani, a sugerat faptul ca lamotrigina nu a scazut clearance-ul medicamentelor metabolizate predominant de catre CYP2D6.

Interactiuni care implica contraceptive hormonale

Efectul contraceptivelor hormonale asupra _farmacocineticii lamotriginei Intr-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, administrarea de 30 ug de etinilestradiol/150 ug de levonorgestrel intr-un contraceptiv oral combinat a provocat o crestere de aproximativ doua ori a clearance-ului lamotriginei administrate oral, ducand la o reducere medie cu 52% a ASC a lamotriginei si cu 39% a Cmax. de lamotrigina. Concentratiile plasmatice de lamotrigina au crescut in timpul saptamanii cu tratament inactiv (saptamana "fara contraceptiv oral activ"); concentratiile inainte de administrarea dozei la finalul saptamanii de tratament inactiv sunt mai mari, in medie, de aproximativ 2 ori, decat in timpul administrarii concomitente (vezi pct. 4.4). Nu sunt necesare ajustari ale schemei de crestere a dozei recomandate doar pentru ca se utilizeaza contraceptive hormonale, dar, in majoritatea cazurilor, doza de intretinere de lamotrigina va trebui crescuta sau scazuta, cand se incepe sau se intrerupe administrarea contraceptivelor hormonale (vezi pct. 4.2).

Efectul lamotriginei asupra _farmacocineticii contraceptivelor hormonale
Intr-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, o doza de 300 mg lamotrigina, la starea de echilibru, nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii componentei etinilestradiol dintr-un contraceptiv oral combinat. S-a observat o crestere modesta a clearance-ului componentei levonorgestrel, ducand la o reducere in medie cu 19 % a ASC si respectiv cu 12% a Cma, a levonorgestrelului. Masurarea concentratiilor plasmatice de FSH, LH si estradiol in timpul studiului a evidentiat o oarecare reducere a supresiei activitatii hormonale ovariene la anumite femei, desi masurarea concentratiei serice de progesteron a indicat faptul ca nu exista o dovada hormonala a ovulatiei, la niciunul dintre cei 16 subiecti de sex feminin. Influenta cresterii modeste a clearance-ului levonorgestrelului si a modificarilor concentratiilor plasmatice de FSH si LH asupra activitatii ovulatorii ovariene este necunoscuta (vezi pct. 4.4). Efectele dozelor de lamotrigina, altele decat cea de 300 mg pe zi, nu au fost studiate si nu au fost efectuate studii cu alte preparate continand hormoni feminini.

Interactiuni implicand alte medicamente
Intr-un studiu la 10 voluntari de sex masculin, rifampicina a determinat cresterea clearance-ului lamotriginei si scaderea timpului de injumatatire plasmatica al lamotriginei, ca urmare a inductiei enzimelor hepatice responsabile de glucuronoconjugare. La pacientii tratati concomitent cu rifampicina, trebuie utilizata schema terapeutica adecvata (vezi pct. 4.2).

Intr-un studiu la voluntari sanatosi, lopinavir/ritonavir a redus aproximativ la jumatate concentratiile plasmatice de lamotrigina, probabil prin inductia glucuronoconjugarii. La pacientii care urmeaza tratament concomitent cu lopinavir/ritonavir, trebuie utilizata schema terapeutica adecvata (vezi pct.
4.2).

4.6 Sarcina si alaptarea

Riscul legat de medicamentele antiepileptice in general
Femeile aflate la varsta fertila trebuie sa fie sfatuite de un specialist. Necesitatea tratamentului cu medicamente antiepileptice trebuie analizata cand o femeie intentioneaza sa ramana gravida. La femeile tratate pentru epilepsie, trebuie evitata intreruperea brusca a tratamentului cu medicamente antiepileptice, deoarece acest lucru poate duce la reaparitia crizelor convulsive, care ar putea avea consecinte grave pentru femeie si pentru fat.
Riscul de aparitie a malformatiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendentii mamelor tratate cu medicamente antiepileptice, comparativ cu incidenta estimata in populatia generala de aproximativ 3%. Cele mai frecvente defecte congenitale raportate sunt labioschizis, malformatii cardiovasculare si defecte de tub neural. Tratamentul cu mai multe antiepileptice este asociat cu un risc mai mare de
malformatii congenitale comparativ cu monoterapia si, de aceea, de cate ori este posibil, trebuie utilizata monoterapia.

Risc legat de lamotrigina
Sarcina
Studiile epidemiologice care au inclus in total aproximativ 2000 de femei, expuse la monoterapia cu lamotrigina in timpul sarcinii, nu pot exclude un risc crescut de malformatii congenitale. Un registru a raportat o incidenta crescuta a fantelor faciale. Alte seturi de date nu au confirmat acest rezultat. Studiile la animale au evidentiat toxicitate asupra dezvoltarii (vezi pct. 5.3). Daca este considerata necesara terapia cu Plexxo in timpul sarcinii, este recomandata cea mai mica doza terapeutica posibila.
Lamotrigina are un efect inhibitor usor asupra dihidrofolat reductazei si, de aceea, ar putea sa duca teoretic la un risc crescut de afectare embrio-fetala, prin reducerea concentratiilor de acid folic (vezi pct. 4.4). Poate fi luata in considerare suplimentarea cu acid folic la momentul planificarii unei sarcini si in primele luni de sarcina.
Modificarile fiziologice din timpul sarcinii pot influenta concentratiile plasmatice de lamotrigina si/sau efectul terapeutic. Au existat raportari de scadere a concentratiilor plasmatice de lamotrigina in timpul sarcinii, cu risc potential de scadere a controlului crizelor convulsive. Dupa nastere, concentratiile plasmatice de lamotrigina pot creste rapid, cu risc de aparitie a evenimentelor adverse dependente de doza. De aceea, concentratiile plasmatice de lamotrigina trebuie monitorizate inainte, in timpul sarcinii, precum si la scurt timp dupa nastere. Daca este necesar, doza trebuie ajustata, pentru mentinerea concentratiei plasmatice de lamotrigina la acelasi nivel de dinainte de sarcina sau ajustata in functie de raspunsul clinic. In plus, dupa nastere, trebuie monitorizate reactiile adverse dependente de doza .

Alaptare
Datele indica faptul ca lamotrigina trece in laptele matern. La unii sugari alaptati la san, concentratiile plasmatice de lamotrigina au atins nivele la care pot sa apara efecte farmacologice. Beneficiile potentiale ale alaptarii trebuie evaluate in raport cu riscul potential de aparitie a reactiilor adverse la sugar. Daca o femeie decide sa alapteze in timpul tratamentului cu lamotrigina, copilul trebuie monitorizat, pentru identificarea reactiilor adverse.

Fertilitate
Experimentele la animale nu au evidentiat afectarea fertilitatii de catre lamotrigina (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Deoarece in cazul tuturor MAE exista variatii individuale ca raspuns la tratament, pacientii care iau Plexxo pentru tratarea epilepsiei, trebuie sa se adreseze medicului in legatura cu problema specifica a epilepsiei si a conducerii de vehicule.
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Doua studii la voluntari au demonstrat ca efectul lamotriginei asupra coordonari vizuale motorii fine, miscarilor oculare, echilibrului corpului si efectele sedative subiective nu au diferit fata de placebo. In studiile clinice cu lamotrigina, au fost raportate reactii adverse neurologice cum sunt ametelile si diplopia. De aceea, pacientii trebuie sa observe cum ii afecteaza tratamentul cu Plexxo, inainte de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

4.8 Reactii adverse

Pe baza datelor disponibile in prezent, reactiile adverse au fost impartite in doua sectiuni specifice, pentru epilepsie si boala bipolara Cu toate acestea, cand se ia in considerare profilul global de siguranta al lamotriginei, trebuie sa se tina cont de ambele sectiuni.
Pentru clasificarea reactiilor adverse s-a utilizat urmatoarea conventie: foarte frecvente (>1/10),
frecvente (>1/100 si <1/10), mai putin frecvente (>1/1000 si <1/100), rare (>1/10.000 si <1/1000),
foarte rare (<1/10000). `

In cadrul fiecarei categorii de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a
gravitatii.
Epilepsie
Tulburari hematologice si limfatice
Foarte rare: anomalii hematologice incluzand neutropenie, leucopenie, anemie,
trombocitopenie, pancitopenie, anemie aplastica, agranulocitoza Anomaliile hematologice se pot asocia sau nu cu sindromul de hipersensibilitate (vezi Tulburari ale sistemului imunitar**).

Tulburari ale sistemului imunitar
Foarte rare: sindrom de hipersensibilitate** (incluzand simptome cum sunt febra,
limfadenopatia, edemul facial, anomaliile sanguine si hepatice, coagulare intravasculara diseminata, insuficienta multiorganica). ** De asemenea, s-a raportat eruptie cutanata, ca parte a unui sindrom de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice incluzand febra, limfadenopatie, edem facial si anomalii sanguine si hepatice. Sindromul prezinta un spectru larg de severitate clinica si poate, rareori, sa duca la coagulare intravasculara diseminata si la insuficienta multiorganica. Este important de remarcat faptul ca manifestarile initiale de hipersensibilitate (de exemplu febra, limfadenopatie) pot fi prezente, chiar daca eruptia nu este evidenta. Daca astfel de semne si simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat, iar administrarea de Plexxo intrerupta, daca nu poate fi stabilita o alta etiologie.

Tulburari psihice
Frecvente: agresivitate, iritabilitate
Foarte rare: confuzie, halucinatii, ticuri

Tulburari ale sistemului nervos
In cadrul monoterapiei din studiile clinice:
Foarte frecvente: cefalee
Frecvente: somnolenta, ameteli, tremor, insomnie
Mai putin frecvente: ataxie
Rare: nistagmus

In cadrul altor experiente clinice:
Foarte frecvente: somnolenta, ataxie, ameteli, cefalee
Frecvente: nistagmus, tremor, insomnie
Foarte rare: agitatie, dezechilibru, tulburari motorii, agravarea bolii Parkinson, efecte
extrapiramidale, coreoatetoza, cresterea frecventei convulsiilor

Au existat raportari ca lamotrigina poate agrava simptomele parkinsoniene la pacientii cu boala Parkinson preexistenta si raportari izolate de efecte extrapiramidale si coreoatetoza la pacientii fara aceasta boala subiacenta.

Tulburari oculare
In cadrul monoterapiei din studiile clinice:
Mai putin frecvente: diplopie, vedere incetosata

In cadrul altor experiente clinice:
Foarte frecvente: diplopie, vedere incetosata
Rare: conjunctivita
Tulburari gastro-intestinale
In cadrul monoterapiei din studiile clinice:
Frecvente: greata, varsaturi, diaree

In cadrul altor experiente clinice:
Foarte frecvente: greata, varsaturi
Frecvente: diaree

Tulburari hepato-biliare
Foarte rare: insuficienta hepatica, disfunctie hepatica, cresterea valorilor testelor
functionale hepatice.
Disfunctia hepatica apare, de obicei, in asociere cu reactiile de hipersensibilitate, dar au fost raportate si cazuri izolate fara semne evidente de hipersensibilitate.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Foarte frecvente: eruptie cutanata
Rare: sindrom Stevens-Johnson
Foarte rare: necroliza epidermica toxica

In studiile clinice dublu - orb de asociere, la adulti, eruptiile cutanate au aparut la aproximativ 10% dintre pacientii tratati cu lamotrigina si la 5% dintre pacientii la care s-a administrat placebo. Eruptiile cutanate au determinat intreruperea tratamentului cu lamotrigina la 2% din pacienti. Eruptia, de obicei cu aspect maculo-papular, apare, in general, in primele opt saptamani dupa inceperea tratamentului si dispare la intreruperea administrarii de Plexxo (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate eruptii cutanate severe, care pot pune viata in pericol, incluzand sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica (sindrom Lyell). Desi majoritatea pacientilor se recupereaza la intreruperea tratamentului cu lamotrigina, unii pacientii prezinta cicatrici ireversibile si au existat cazuri rare asociate cu decesul (vezi pct. 4.4). Riscul global de eruptie cutanata pare sa se asocieze strans cu:
- doze initiale mari de lamotrigina si depasirea dozelor recomandate de crestere a tratamentului cu lamotrigina (vezi pct. 4.2)
- utilizarea concomitenta de valproat (vezi pct. 4.2).

De asemenea, eruptia cutanata a fost raportata ca parte a unui sindrom de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice (vezi Tulburari ale sistemului imunitar**).

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Foarte rare: reactii asemanatoare lupusului

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Frecvente: oboseala

Boala bipolara

Pentru profilul de siguranta global al lamotriginei, reactiile adverse de mai jos trebuie luate in considerare alaturi de cele intalnite in epilepsie.

Tulburari ale sistemului nervos
In timpul studiilor clinice pentru boala bipolara:
Foarte frecvente: cefalee
Frecvente: agitatie, somnolenta, ameteli

Tulburari gastro-intestinale
In timpul studiilor clinice cu boala bipolara:
Frecvente: xerostomie
Tulburari cutanate si alte tesutului subucutanat
In timpul studiilor clinice pentru boala bipolara:
Foarte frecvente: eruptie cutanata
Rare: sindrom Stevens-Johnson

Cand se iau in considerare toate studiile pentru boala bipolara (controlate si necontrolate) efectuate cu lamotrigina, eruptiile cutanate au aparut la 12% dintre pacientii tratati cu lamotrigina, in timp ce in studiile clinice controlate, la pacienti cu boala bipolara, eruptiile cutanate au aparut la 8% dintre pacientii tratati cu lamotrigina si la 6% dintre pacientii la care s-a administrat placebo.

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
In timpul studiilor clinice pentru boala bipolara:
Frecvente: artralgii

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
In timpul studiilor clinice pentru boala bipolara:
Frecvente: durere, dorsalgie

4.9 Supradozaj

Semne si simptome
A fost raportata ingestia acuta a unor doze de 10 - 20 de ori mai mari decat doza terapeutica maxima. Supradozajul a dus la aparitia unor simptome cum sunt nistagmus, ataxie, alterarea starii de constienta si coma.

Tratament
In cazul supradozajului, pacientul trebuie internat in spital si trebuie sa i se administreze terapie de sustinere adecvata. Daca exista indicatie, trebuie efectuata terapia care urmareste scaderea absorbtiei (carbune activat, laxative sau lavaj gastric) . Nu exista experienta cu utilizarea hemodializei ca tratament in caz de supradozaj. La sase voluntari cu insuficienta renala, 20% din cantitatea de lamotrigina a fost eliminata din organism in timpul unei sesiuni de hemodializa de 4 ore (vezi pct.
5.2).

5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte antiepileptice, codul ATC: N03AX09. Mecanism de actiune
Rezultatele studiilor farmacologice sugereaza ca lamotrigina este un blocant al canalelor de sodiu voltaj - dependente si dependente de utilizare. Inhiba descarcarile repetitive sustinute ale neuronilor si inhiba eliberarea de glutamat (neurotransmitatorul care are un rol cheie in generarea crizelor epileptice). Este posibil ca aceste efecte sa contribuie la proprietatile anticonvulsivante ale lamotriginei.
Din contra, mecanismul prin care lamotrigina isi exercita efectul terapeutic in boala bipolara nu a fost elucidat, desi este probabil ca interactiunea cu canalele de sodiu voltaj-dependente sa fie importanta.

Efecte farmacodinamice

In testele concepute sa evalueze efectele medicamentelor asupra sistemului nervos central, rezultatele obtinute prin utilizarea dozelor de 240 mg de lamotrigina administrate la voluntari sanatosi nu au diferit de placebo, in timp ce atat fenitoina 1000 mg cat si diazepamul 10 mg au afectat semnificativ
coordonarea vizuala motorie fina si miscarile oculare, au determinat cresterea balansului corporal si au produs efecte sedative subiective.
Intr-un alt studiu, doze orale unice de 600 mg de carbamazepina au alterat coordonarea vizuala motorie fina si miscarile oculare, in acelasi timp crescand balansul corporal si frecventa cardiaca, in timp ce rezultatele cu lamotrigina in doze de 150 mg si 300 mg nu au diferit de placebo.

Eficacitatea si siguranta clinica la copii cu varsta intre 1 si 24 de luni

Eficacitatea si siguranta terapiei adjuvante in crizele convulsive partiale la pacientii cu varsta intre 1 si 24 de luni a fost evaluata intr-un mic studiu de intrerupere dublu orb, controlat placebo. Tratamentul a fost initiat la 177 de subiecti, cu o schema de crestere a dozei asemanatoare cu aceea pentru copii intre 2 si 12 ani. Cea mai mica concentrate disponibila este comprimatul de lamotrigina de 2 mg, prin urmare schema de dozare standard a fost adaptata in unele cazuri in timpul fazei de crestere (de exemplu, prin administrarea unui comprimat de 2 mg in zile alternative, cand doza calculata era mai mica de 2 mg). Concentratiile plasmatice au fost masurate la sfarsitul saptamanii 2 de crestere si doza ulterioara a fost fie redusa sau nu a fost crescuta, in cazul in care concentratia a depasit 0,41 ug/mL, concentratia preconizata la adulti in aceasta perioada. La unii pacienti, la sfarsitul saptamanii 2 a fost necesara reducerea dozei pana la 90%. Treizeci si opt din pacientii care au raspuns la tratament (scadere mai mare de 40% in frecventa crizelor convulsive) au fost repartizati aleatoriu fie in lotul placebo, fie in lotul de continuare a tratamentului cu lamotrigina. Procentajul de subiecti cu tratament esuat a fost de 84% (16/19 subiecti) in lotul placebo si 58% (11/19 subiecti) in lotul lamotrigina. Diferenta nu a fost semnificativa din punct de vedere statistic: 26,3%, II 95% -2,6% <> 50,2%, p=0,07.`
Un total de 256 de subiecti cu varsta intre 1 si 24 de luni au fost expusi la lamotrigina, la doze in intervalul 1-15 mg/kg si zi, timp de pana la 72 de saptamani. Profilul de siguranta al lamotriginei la copiii cu varsta intre 1 luna si 2 ani a fost asemanator cu cel al copiilor mai mari, exceptand faptul ca agravarea semnificativa clinic a crizelor convulsive (>=50%) a fost raportata mai frecvent la copii cu varsta sub 2 ani (26%), in comparatie cu copii mai mari (14%).

Eficacitatea si siguranta clinica in sindromul Lennox-Gastaut

Nu exista date referitoare la administrarea in monoterapie in crizele asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.

Eficacitatea clinica in prevenirea episoadelor de afectare a dispozitiei la pacientii cu boala bipolara

Eficacitatea lamotriginei in prevenirea episoadelor de afectare a dispozitiei la pacientii cu boala bipolara a fost evaluata in doua studii.
Studiul clinic SCAB2003 a fost un studiu multicentric, dublu orb, dublu placebo, controlat cu placebo si litiu, randomizat, cu doza fixa, care a evaluat prevenirea pe termen lung a recaderilor si a recurentelor depresiei si/sau a maniei, la pacientii cu boala bipolara de tip I, care au prezentat recent sau in prezent un episod depresiv major. Dupa stabilizare, utilizand monoterapie cu lamotrigina sau terapie adjuvanta, pacientii au fost repartizati aleatoriu intr-unul din cele cinci loturi de tratament: lamotrigina (50, 200, 400 mg pe zi), litiu (concentratii serice de 0,8 - 1,1 mmol/l) sau placebo pentru maxim 76 de saptamani (18 luni). Criteriul final principal de evaluare a fost „Durata de timp pana la interventia pentru un episod de afectare a dispozitiei (Time to Intervention for a Mood Episode -TIME)", iar interventiile au constat in farmacoterapie aditionala sau terapie electroconvulsivanta
(TEC).
Studiul clinic SCAB2006 a avut un concept similar cu studiul clinic SCAB2003, dar a diferit de acesta prin evaluarea unei doze flexibile de lamotrigina (100 pana la 400 mg pe zi) si prin includerea pacientilor cu boala bipolara de tip I, care au prezentat recent sau in prezent un episod maniacal. Rezultatele sunt prezentate in tabelul 7

In analizele de confirmare a duratei de timp pana la primul episod depresiv si a duratei de timp pana la primul episod maniacal/hipomaniacal sau mixt, pacientii tratati cu lamotrigina au prezentat durate de timp mai lungi pana la aparitia primului episod depresiv, comparativ cu pacientii la care s-a administrat placebo, iar diferenta intre tratamente in ceea ce priveste episoadele maniacale/hipomaniacale sau mixte nu a fost semnificativa statistic.

Eficacitatea lamotriginei in asociere cu medicamente stabilizatoare ale dispozitiei nu a fost studiata corespunzator.

Analiza ideatiei suicidare
Incidenta ideatiei suicidare si comportamentului suicidar a fost evaluata intr-o analiza cumulata a studiilor clinice cu lamotrigina, controlate placebo, asupra unui total de 6467 pacienti dintr-un numar de indicatii.
In subsetul studiilor clinice referitoare la boala bipolara, rata evenimentelor a fost semnificativa numeric, dar nu si statistic, mai mare pentru lamotrigina (29/1212 [2,4%]), in comparatie cu placebo (19/1054 [1,8%]). Intr-o analiza cumulata a indicatiilor psihiatrice, evenimentele au fost mai frecvent intalnite in prima luna de tratament la pacientii tratati cu lamotrigina. Evenimentele comportamentale au fost mai frecvent intalnite la barbati.
In subsetul studiilor clinice referitoare la epilepsie nu au aparut diferente semnificative din punct de vedere statistic in rata evenimentelor, intre lamotrigina si placebo. Desi numarul de cazuri de ideatie suicidara si de evenimente comportamentale a fost prea mic (6/1073 [0,6%] pentru lamotrigina si 2/805 [0,3%] pentru placebo), pentru a permite o comparatie definitiva intre grupurile de tratament, rata relativa raportata din aceasta analiza a lamotriginei este in concordanta cu efectul de clasa raportat pentru MAE (vezi pct. 4.4)

Studierea efectului lamotriginei asupra conducerii cardiace
Un studiu la adulti voluntari sanatosi a evaluat efectul dozelor repetate de lamotrigina (de pana la 400 mg pe zi) asupra conducerii cardiace, evaluata prin ECG, in 12 derivatii. Nu a existat un efect clinic semnificativ al lamotriginei asupra intervalului QT, comparativ cu placebo.

5.2 Proprietati farmacocinetice

Absorbtie
Lamotrigina este absorbita rapid si complet din intestin, fara metabolizare semnificativa la nivelul primului pasaj hepatic. Concentratia plasmatica maxima este atinsa la aproximativ 2,5 ore dupa administrarea orala de lamotrigina. Durata pana la atingerea concentratiei maxime este usor crescuta in cazul administrarii dupa mese, dar cantitatea absorbita nu este modificata. Exista o mare variabilitate intre indivizi, in ceea ce priveste concentratia plasmatica maxima la starea de echilibru, dar la acelasi individ, concentratiile plasmatice inregistreaza foarte rar variatii.

Distributie
Legarea lamotriginei de proteinele plasmatice este de aproximativ 55%; este foarte putin probabil ca deplasarea de pe proteinele plasmatice sa duca la aparitia de fenomene toxice. Volumul de distributie este cuprins intre 0,92 si 1,22 l/kg.

Metabolizare
UDP-glucuronil transferazele au fost identificate ca enzimele responsabile pentru metabolizarea lamotriginei.
Lamotrigina isi poate induce propria metabolizare, dar efectul este modest si dependent de doza. Cu toate acestea, nu exista dovezi ca lamotrigina ar influenta farmacocinetica altor medicamente antiepileptice si datele sugereaza faptul ca este improbabila aparitia de interactiuni intre lamotrigina si medicamente metabolizate prin intermediul enzimelor citocromului P450.

Eliminare
Clearance-ul plasmatic aparent la voluntarii sanatosi este aproximativ de 30 ml/min. Clearance-ul lamotriginei se realizeaza in principal prin metabolizare, urmata de eliminarea metabolitilor glucuronoconjugati in urina. Mai putin de 10% se elimina nemodificata in urina. Doar aproximativ 2% din produsii derivati din lamotrigina se excreta in fecale. Clearance-ul si timpul de injumatatire plasmatica sunt independente de doza. Timpul de injumatatire plasmatica aparent la subiectii sanatosi este estimat la aproximativ 33 de ore (interval 14 - 103 ore). Intr-un studiu cu subiecti cu sindrom Gilbert, clearance-ul mediu aparent a fost redus cu aproximativ 32%, comparativ cu subiectii normali din lotul de control, dar valorile sunt in limitele intervalului pentru populatia generala. Timpul de injumatatire plasmatica al lamotriginei este influentat considerabil de tratamentul concomitent. Timpul de injumatatire plasmatica mediu este redus cu aproximativ 14 ore cand este administrata concomitent cu inductori enzimatici cum sunt carbamazepina sau fenitoina si este crescut, in medie, cu aproximativ 70 de ore cand este administrata concomitent doar cu valproat (vezi pct. 4.2)

Liniaritate
Farmacocinetica lamotriginei este liniara pana la 450 mg, cea mai mare doza unica testata.

Grupe speciale de pacienti
Copii
Clearance-ul ajustat in functie de greutatea corporala este mai mare la copii fata de adulti, cele mai mari valori inregistrandu-se la copii cu varsta sub cinci ani. Timpul de injumatatire plasmatica al lamotriginei este in general mai scurt la copii comparativ cu adultii, cu o valoare medie de aproximativ 7 ore in cazul administrarii cu inductori enzimatici, cum sunt carbamazepina si fenitoina si creste la valori medii de 45 - 50 de ore in cazul administrarii concomitente doar cu valproat (vezipct. 4.2).
Copii cu varsta intre 2 si 26 de luni
In cazul a 143 pacienti copii, cu varsta intre 2 si 26 de luni, cantarind intre 3 si 16 kg, clearance-ul a fost redus in comparatie cu copiii mai mari cu aceeasi greutate corporala, primind doze orale per kg masa corporala similare cu copiii peste 2 ani. Timpul de injumatatire plasmatica a fost estimat la 23 de ore la copii cu varsta sub 26 de luni in terapie cu inductori enzimatici, 136 de ore cand se administreaza impreuna cu valproat si 38 de ore la subiectii tratati fara inductori/inhibitori enzimatici. Variabilitatea intre indivizi pentru clearance-ul oral a fost crescuta la grupul de pacienti pediatrici cu varsta intre 2 si 26 de luni (47%). Valorile concentratiilor plasmatice prevazute pentru copiii cu varsta
intre 2 si 26 de luni s-au plasat, in general, in acelasi interval ca si cele inregistrate la copiii mai in varsta, desi, la unii copii cu greutatea corporala sub 10 kg este mai probabil sa fie observate valori mai mari ale Cmax la unii copii cu o greutate corporala sub 10 kg.
Varstnici
Rezultatele unei analize farmacocinetice populationale, care a inclus pacienti cu epilepsie atat tineri, cat si varstnici, inrolati in aceleasi studii, au indicat ca clearance-ul lamotriginei nu s-a modificat semnificativ clinic. Dupa administrarea de doze unice, clearance-ul aparent a scazut cu 12%, de la 35 ml/min la varsta de 20 de ani la 31 ml/min la 70 de ani. Dupa 48 de saptamani de tratament, scaderea a fost cu 10%, de la 41 la 37 ml/min, intre lotul cu tineri si cel cu varstnici. In plus, a fost studiata farmacocinetica lamotriginei la 12 subiecti varstnici sanatosi, dupa administrarea unei doze unice de 150 mg. Clearance-ul mediu la varstnici (0,39 ml/min si kg) se afla in intervalul valorilor medii ale clearance-ului (intre 0,31 si 0,65 ml/min si kg) obtinut in noua studii cu adulti care nu sunt varstnici si la care s-au administrat doze unice de 30 pana la 450 mg.

Insuficienta renala
Doisprezece voluntari cu insuficienta renala cronica si alte sase persoane hemodializate au primit fiecare o doza unica de 100 mg de lamotrigina. Clearance-urile medii au fost de 0,42 ml/min si kg (insuficienta renala cronica), 0,33 ml/min si kg (intre sedintele de hemodializa) si 1,57 ml/min si kg (in timpul sedintei de hemodializa), comparativ cu 0,58 ml/min si kg la voluntarii sanatosi. Timpii de injumatatire plasmatica medii au fost 42,9 ore (insuficienta renala cronica), 57,4 ore (intre sedintele de hemodializa) si 13,0 ore (in timpul sedintei de hemodializa), comparativ cu 26,2 ore la voluntarii sanatosi. In medie, aproximativ 20% (interval = 5,6 - 35,1) din cantitatea de lamotrigina prezenta in organism a fost eliminata intr-o sedinta de hemodializa de 4 ore. Pentru aceasta populatie de pacienti, dozele initiale de lamotrigina trebuie sa fie stabilite in functie de medicatia concomitenta; pentru pacientii cu insuficienta semnificativa a functiei renale pot fi eficace dozele de intretinere mai mici (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Insuficienta hepatica
A fost efectuat un studiu de farmacocinetica cu doze unice la 24 de pacienti cu diverse grade de insuficienta hepatica si 12 subiecti sanatosi, ca grup de control. Clearance-ul aparent median al lamotriginei a fost de 0,31; 0,24 si 0,10 ml/min si kg la pacientii cu insuficienta hepatica de grad A, B si respectiv C (clasificare Child-Pugh), comparativ cu 0,34 ml/min si kg la subiectii de control sanatosi. In general, la pacientii cu insuficienta hepatica moderata sau severa trebuie utilizate doze mici in timpul cresterii dozelor si ca doze intretinere (vezi pct. 4.2).

5.3 Date preclinice de siguranta

Datele non-clinice non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, si potentialul carcinogen.
La rozatoare si iepuri, in studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere si dezvoltarii nu s-au observat efecte teratogene, dar s-a observat scaderea greutatii fetale si intarzierea osificarii scheletului, la nivele de expunere mai mici sau similare cu expunerea clinica estimata. Deoarece la animale nu s-au putut testa nivele mai mari de expunere, ca urmare a severitatii toxicitatii materne, potentialul teratogen al lamotriginei nu a putut fi stabilit pentru expunere mai mare decat cea clinica.

La sobolani, a fost inregistrata o crestere a mortalitatii fetale si postnatale, in cazul administrarii lamotriginei mai tarziu in cursul perioadei de gestatie si in perioada post-natala precoce. Aceste efecte au fost observate la o expunere similara cu expunerea clinica.

La sobolani tineri, a fost observat un efect asupra invatarii in cadrul testului labirintului Biel, o usoara intarziere a separarii balano-preputiale si permeabilitatii vaginale si o scadere a greutatii corporale postnatale la animalele F1, la expuneri de aproximativ doua ori mai mari decat expunerile terapeutice la omul adult.
Experimentele la animale nu au evidentiat afectarea fertilitatii de catre lamotrigina. La sobolani, lamotrigina a determinat scaderea concentratiilor de acid folic la fetus. Se presupune ca deficitul de acid folic este asociat cu un risc crescut de malformatii congenitale atat la animale, cat si la oameni.

Lamotrigina a provocat o inhibare dependenta de doza a curentului la nivelul extremitatii canalului hERG in celulele embrionare renale umane. CI50 a fost de aproximativ noua ori mai mare decat concentratia terapeutica maxima a substantei libere. La animale, lamotrigina nu a provocat alungirea intervalului QT, la expuneri de pana la aproximativ doua ori concentratia terapeutica maxima a substantei libere. Intr-un studiu clinic, la voluntarii adulti sanatosi, nu a existat niciun efect semnificativ clinic al lamotriginei asupra intervalului QT (vezi pct. 5.1).

6. PROPRIETATI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Lactoza monohidrat Celuloza microcristalina Oxid galben de fer (E 172) Povidona(K-30) Amidonglicolat de sodiu tip A Stearat de magneziu Talc purificat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se pastra in ambalajul original.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a cate 10 comprimate Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a cate 10 comprimate Cutie cu 6 blistere din PVC/Al a cate 10 comprimate Cutie cu 9 blistere din PVC/Al a cate 10 comprimate Cutie cu 10 blistere din PVC/Al a cate 10 comprimate

6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fara cerinte speciale.

7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA

Desitin Arzneimittel GmbH
Weg beim Jager 214, 22335 Hamburg, Germania

Sfatul farmacistului

Produse recomandate

Întrebări și Răspunsuri

Am și eu o fetiță an vârstă de 10 ani și ea este diagnosticată cu retardat motor sever convulsii generalizate crize epileptice tetrapareză spastica poate lua Rivotril pentru boala pe care o arr
Am și eu o fetiță an vârstă de 10 ani și ea este diagnosticată cu reta ...

Interacțiuni Normens
Imi puteți spune daca pot sa fac tratamentul cu Normens pt reglarea menstruației in parale ...

oare e epilepsie?
fetita mea a facut convulsii febrile cand era sugar,am tinut-o sub control medical pana la varsta de ...
↳ Buna ziua! Trebuie sa-i administrati fetiteti dumneavoastra tratametnul recomandat de medici! Anomalia respectiva poate determina in anumite conditi ...
Vezi tot răspunsul şi recomandările farmacistului

ce se intampla dak iau mai multe pastile de peritol
cum pot ramane insarcinata?si dak iau mai multe pastile de peritol ce se intampla? ...
↳ Buna ziua! Daca timp de 6 luni ati incercat sa concepeti un copil fara sa reusiti, adresati-va unui medic ginecolog pentru investigatii. Probleme de ...
Vezi tot răspunsul şi recomandările farmacistului

Ce alte medicamente mai au substanta activa Lamotriginum?
Alte medicamnete care au Lamotriginum:
- Lamotrix 100 mg comprimate
- Lamotrin 100 mg comprimate orodispersabile
- Lamotrigina Farmal 25 mg, 50 mg, 100 mg si 200 mg, comprimate
- LAMICTAL, tablete

Atentionare!

Nu trebuie să folosiţi informaţiile prezente în aceste pagini, în scopul diagnosticării sau tratării oricăror probleme de sănătate sau boală sau de înlocuire a medicamentelor, a tratamentelor prescrise de persoanalul medical autorizat.

Pentru interpretarea analizelor medicale vă recomandăm secţiunea Analize medicale.
Pentru comenzi de produse vă invităm în Farmacia PCFarm.ro
Dăcă doriţi să cereţi sfatul farmacistului folosiţi secţiunea Întreaba Farmacistul

Produse complementare recomandate

Oferte şi Reduceri