Impetigo este o infectie bacteriana a pielii, a patra dintre cele mai frecvente afectiuni dermatologice intalnite, la copii, in practica generala. Multi pacienti sunt tratati de medicul generalist. Igiena adecvata si tratamentul corespunzator controleaza infectia dar, de-a lungul ultimelor decade, incidenta impetigo-ului nu a scazut in Olanda.
Pentru pacientii individuali, impetigo este o afectiune minora a carei vindecare este asteptata, conform celor mai multe terapii, in cateva saptamani. In tarile dezvoltate, complicatiile precum glomerulonefrita sunt rare.
Cu toate acestea, posibilitatea unei epidemii de impetigo este considerabilaAspectul neplacut al unei leziuni poate ingijora parintii, iar copiilor li se interzuce, adesea, sa frecventeze scoala sau gradinita, de teama imprastierii infectiei. A fost semnalata transmiterea impetigo-ului produs de stafilococi cu rezistenta multipla.
Pentru clinician, alegerea tratamentului se va baza, in primul rand, pe eficacitate si pe efecte secundare si apoi pe costuri si pe confortul pacientului. Un medic responsabil va lua intotdeauna in considerare problema accentuarii rezistentei bacteriene.
Desi multi autori afirma ca evolutia naturala a impetigo-ului este favorabila si rezolutia este spontana in cateva saptamani, cercetarile confirma ca nu este asa. Dovezile din bratele placebo ale studiilor controlate statistic arata, dupa o saptamana de tratament, o variabilitate considerabila a ratelor de vindecare, ce merge pana la 42%.
Una dintre concluziile recentei reevaluari Cochrane arata catratamentul cu antibiotice topice, fie cu mupirocin, fie cu acid fusidic, este cel putin, daca nu mult, mai efficient decat tratamentul cu antibiotice orale. Asemenea rezultate se aplica in cazul impetigo-ului localizat, deoarece studiile controlate au exclus pacientii cu forme extensive de impetigo. Antibioticele locale, altele decat mupirocin si acidul fusidic, pot fi considerate inferioare. Dintre numeroasele studii cu antibiotice batalactamazo-rezistente, nici unul nu si-a dovedit superioritatea. Multe dintre ele nu erau creditate si urmareau doar investigarea unui tratament dat pentru cateva
Infectii cutanate combinate, nefiind destinate in exclusivitate studiului impetigo-ului. S-a descoperit ca penicilina orala este inferioara multor antibiotice administrate oral. Efectele adverse (mai ales cele gastrointestinale) ale antibioticelor locale sunt, in general, mai reduse dacat cele ale antibioticelor orale.
Nu avem dovezi in favoarea valorii terapeutice a agentilor dezinfectanti precum clorhexidina sau povidone-iodina. Asemenea tratamente au fost studiate destul de putin. Cercetarile care stabilesc valoarea agentilor dezinfectanti sunt, de aceea, cele mai binevenite . Alte intrebari ce asteapta raspuns sunt daca tratamentul prompt al impetigo-ului reduce contagiozitatea sau previne epidemiile si daca interzicerea frecventarii scolii este, intr-o atare situatie, o masura de preventie eficienta.
Conform dovezilor, cea mai buna alegere pentru tratarea impetigo-ului localizat este fie mupirocinul local, fie acidul fusidic. Cu toate acestea, au aparut, recent, preocupari legate de folosirea topica a acidului fusidic. Cresterea rezistentei bacteriei Staphylococcus aureus necesita folosirea prudenta a acidului fusidic.
Desi s-a stabilit ca exista o legatura intre prescrierea antibioticelor si rezistenta la nivel de individ, o asemenea relatie este neclara in practica sau la nivel de grup.
In general, ratele ridicate de prescriere par a fi associate cu rezistenta crescuta. In plus, folosirea prelungita a antibioticelor in conditii cornice pare a fi un factor important in promovarea rezistentei .
Asta inseama ca o cura scurta de antibiotic, de doua saptamani, pentru impetigo-ul primar, ar fi relativ nedaunatoare, dar impetigo-ul eczematizat sau dermatita atopica nu trebuie tratate cu antibiotice locale.
Eficacitatea oricarui antibiotic depinde de susceptibilitatea bacteriei cauzatoare. Pentru impetigo ea este, de obicei, S. aureus. Ratele de rezistenta ale stafilococilor la acidul fusidic variaza considerabil intre regiuni si timp.
In concluzie, tratementul impetigo-ului trebuie sa se orienteze dupa antibiograma care arata sensibilitatea tulpinilor de S. aureus prelevate de la pacient. Cu toate acestea, o astfel de procedura consumatoare de timp este putin folosita in practica generala .
Cea mai corecta modalitate de alegere a solutiei terapeutice definitive poate fi stabilita pe baza ghidurilor locale sau a celor nationale. In aceste documente ar trebui sa fie incluse toate datele referitoare la profilurile de rezistenta locala, figurate in urma supravegherii specimenelor observate in practica generala. Ghidurile ar mai putea contine strategii de limitare a utilizarii anumitor antibiotice doar in tratamentul infectiilor deosebit de grave. De exemplu, acidul fusidic pe cale generala este considerat a fi vital in tratamentul infectiilor osoase severe, iar mupirocina este esentiala in eradicarea S. aureus rezistent la meticilina, la purtatori. In multe parti ale lumii, astfel de ghiduri actualizate nu sunt inca disponibile.
Treatment for impetigo
Evidence favours topical treatment with mupirocin, fusidic acid
BMJ 2004;329:695-6
Traducere: Dr. Genoveva Matei
Sfatul farmacistului
Produse recomandate
|