Rabia, cunoscuta si sub numele de turbare, este o afectiune produsa de un virus, care afecteaza sistemul nervos central -creierul si maduva spinarii - atat la animale cat si la oameni. Animalele infectate cu acest virus pot raspandi boala prin intermediul salivei sau contactului cu tesutul cerebral.
O amenii pot dobandi boala daca sunt muscati de animale salbatice sau domestice, care sunt infectate virusul rabic. Aparitia simptomatologiei marcheaza un stadiu evolutiv al bolii care de cele mai multe ori este fatal. Virusul ataca si lezeaza sistemul nervos central care include creierul si maduva spinarii. Pentru a preveni rabia, persoanele infectate trebuie tratate inaintea aparitiei vreunui simptom.
Primele manifestari ale bolii pot aparea chiar si dupa un an de la momentul infectiei. In cele mai multe dintre cazuri, insa, simptomele sunt prezente dupa patru-sase saptamani de la momentul infectiei. Pentru inceput, manifestarile rabiei includ durere si amorteala la locul muscaturii, urmate apoi de simptome vagi, care apar si in cazul altor afectiuni. Persoanele infectate cu acest virus prezinta si febra, durere abdominala, senzatia de gat uscat, stare de neliniste care evolueaza spre agitatie extrema.
Ulterior, se dezvolta simptome mai severe precum comportament bizar, halucinatii, delir, frica de aer sau apa, spasme musculare la nivelul muschilor fetei sau gatului, convulsii, frisoane, fluctuatii ale pulsului si presiunii sangvine. Totodata, pacientul poate prezenta insuficienta cardiaca si respiratorie, putandu-se ajunge si la coma. Animalul care a muscat o persoana si care s-a comportat sau se comporta ciudat poate fi infectat cu virusul rabic. De aceea, este importanta urmarirea, pe cat posibil, a animalului respectiv pentru a putea oferi un tratament corespunzator oricarei persoane care a intrat in contact cu acesta.
Potrivit specialistilor, „este foarte posibil ca un animal sa aiba rabie daca prezinta urmatoarele semne: lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele salbatice, atitudinea timida la un animal de casa care era de obicei prietenos, salivare in exces, agresiune, schimbari bruste de comportament“.
In vederea diagnosticarii, pacientul efectueaza testul direct cu anticorpi fluorescenti si testul de polimerizare in lant. Testul direct cu anticorpi fluorescenti detecteaza proteinele care alcatuiesc virusul rabic. Testul se face prin prelevarea unei mostre de tesut din zona potential infectata. Testul de polimerizare in lant, prin care se detecteaza materialul genetic (ADN) al proteinelor din virusul rabic, poate fi efectuat din saliva, lichid cefalorahidian sau oricare alt tesut. Imediat ce o persoana a fost muscata de un animal, rana trebuie curatata cu multa apa si sapun pentru a reduce riscul unei infectii.
In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post-expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare. Daca apar manifestarile severe ale bolii, vaccinurile nu mai sunt eficiente si persoana infectata decedeaza.
Tipurile de vaccin antirabic includ injectarea de anticorpi si vaccinarea in serie. Prin injectarea de anticorpi antirabie este inactivat virusul rabic care se gaseste in apropierea ranii, dar si cel care s-a raspandit in organism pana cand organismul isi poate sintetiza singur anticorpii. Injectarea unor vaccinuri in serie determina sistemul imun sa-si creasca raspunsul impotriva virusului rabic. In faza tardiva a bolii, functiile inimii, plamanilor si altor organe vitale pot fi mentinute pentru un timp prin masuri medicale intensive, dar, potrivit specialistilor, in cele din urma pacientul va deceda. Rareori, cu ajutorul vaccinurilor, pacientul se poate vindeca.
Sfatul farmacistului
Produse recomandate
|