Parfumul … acest cuvant evoca o lume fascinanta si complexa, populata de materii prime naturale de exceptie, Istoria parfumului
Parfumul … acest cuvant evoca o lume fascinanta si complexa, populata de materii prime naturale de exceptie, o lume in care mirosurile, pe langa efectul lor cunoscut asupra psihicului, au un scop declarat de seductie, de afirmare a persoanlitatii noastre sau a umorului, dar si de a ne place noua si altora.
Istoria parfumului este intim legata de cea a civilizatiei, necunoscandu-se o data precisa a aparitiei acestuia.
Incepand din Antichitate, parfum este, rand pe rand, instrument de cult, metoda terapeutica, rit de igiena sau frumusete, dar totodata este considerat ca o placere pentru corp si spirit, fiind utilizat ca instrument de seductie.
In Antichitate se foloseau pentru obtinerea parfumurilor plante aromatice, sub forma de macerate uleioase sau fumigatii.
Egiptenii cunosteau deja arta asocierii mirosurilor pentru a crea parfumuri complexe, cum este Kyphi, un amestec cu multiple utilizari, existand in mai multe variante, continand printer altele boabe de ienupar, flori de maturica, stuf parfumat, rasina de terebentina, mir, scortisoara, cardamom.
In Evul Mediu parfumurile sunt considerate un remediu contra bolilor, iar cei bogati poarta asupra lor sticlute cu ambra, mosc sau rasini aromatice pentru a se proteja de epidemii.
In perioada Renasterii in Europa, arta parfumului apartine alchimistilor cel mai adesea. Se descopera alcoolul etilic si distilarea, ce permit, extragerea parfumurilor, si in acelasi timp apar noi materii prime: cacao, vanilie, tabac, balsam de Peru, piper.
La sfarsitul secolului al XVI-lea, pana in secolul XVIII, se dezvolta parfumeria alcoolica: la curtea regala lumea nu se spala, insa isi da cu foarte mult parfum – apa de Cologne, , otet de toaleta, pudre si pomade parfumate.
Orasul Grasse, din Sudul Frantei, se impune ca si capitala parfumurilor, avand o cultura a ierburilor aromatice si a florilor, dar si tehnici perfectionate de extragere a principiilor odorizante, cum ar fi extractia la rece si distilarea.
In secolul XIX, la Grasse, se dezvolta procedeeele de extragere a principiilor odorizante cu ajutorul solventilor volatili, obtinandu-se “concrete”, “absolute” si rezinoide.
Aceasta tehnica va inlocui incetul cu incetul extractia . Dezvoltarea chimiei organice si introducerea moleculelor de sinteza in parfumuri marcheaza inceputul parfumeriei moderne. Parfumul se impune ca o arta iar marii parfumieri isi compun acorduri mitice, care si astazi sunt best-seller, de exemplu: Guerlain (Jicky 1889), Houbigant (Fougere royale 1882), Penhaligon (Hammam Bouquet 1872).
Inceputul secolului XX este marcat de Francois Coty, parfumier autodidact de geniu, care a creat acorduri pe care numeroase parfumuri le au si in ziua deazi, cum este faimosul Chypre (1917).
Din anii 70, analiza de marketing transforma parfumeria: inainte de a fi create, parfumul este conceptualizat si trebuie sa raspunda presupuselor dorinte ale consumatorilor: Opium (Yves Saint-Laurent 1976) incarneaza misterul si voluptatea feminina, Anais –Anis (Cacharel 1978) evoca dualitatea inocentei si senzualitatii.
In anii 90 apar esentele atlantice si marine: Escape (Calvin Klein 1991), Kenzo pour home (Kenzo 1991)….
Ca orice, arta, evolutia parfumeriei este legata de mode si de evolutia mentalitatilor, insa mai presus de toate, a fost marcata de personalitati, artisti care s-au impus creand tendinte si impunand o idée.
Istoria parfumeriei moderne incepe cu adevarat la sfarsitul secolului XX, cu dezvoltarea parfumeriilor din Grasse. Parfumierii peocii sunt in acelasi timp proprietary, directori si creatori: Guerlain, Caron, Coty, Molinard.
La inceputul sexolului XX isotria parfumeriei este legata de cea a modei: marii creatori de moda ataseaza serviciilor lor si pe cele ale marilor parfumieri, contribuind la industrializarea parfumului:
Coco Chanel (Ernest Beaux Chanel No.5, 1921)
Jeanne Lanvin (Andre Frayse – Arpege 1927)
Jean patou (Henri Almeras – Joy 1929)
Marcel Rochas (Edmons Roudnitska, Femme 1947)
Pierre Balmain (Germaine Cellier, Vent vert, 1947)
Christian Dior (Edmond Roudnitska, Eau sauvage, 1966)
Yves Saint Laurent (Jean-Louis Sieuzac, Opium, 1977)
Sfatul farmacistului
Produse recomandate
|