Isopul - denumit stiintific Hyssopus officinalis - este o planta de origine mediteraneana de la care se recolteaza florile si frunzele (Herba Hyssopi), mai putin portiunea lemnoasa a tulpinii. Descriere si parti folosite
Prin partile noastre creste doar in culturi, cu scopuri medicinale sau melifere.
Substante active
Isopul contine 0,3-1% ulei volatil format din numeroase substante de natura terpenica, (cum ar fi pinocamfona si ma-rubina), flavonoizi, taninuri, acid ursolic, beta-sitosterol, hisopina etc. Desi unii autori precizeaza faptul ca pe frunzele isopului cresc microorganisme produ-catoare de penicilina, acest fapt nu pare sa aiba importanta terapeutica.
Actiune, proprietati
Isopul este o planta deosebit de apreciata pentru efectele ei expectorante si antiseptice. Cis-pinocamfona si marubina au un efect emolient asupra secretiilor bronsice si astfel favorizeaza eliminarea lor din arborele bronsic. In plus, a mai fost notata actiunea de stimulare a diurezei, a digestiei si a sudoratiei.
Indicatii terapeutice
Prima categoric de indicatii se refera la afectiunile aparatului respirator: raceala obisnuita, gripa, bronsita acuta si bronsita cronica. In toate aceste cazuri, isopul este recomandat pentru favorizarea eliminarii eventualelor secretii din caile respiratorii, pentru calmarea tusei. De obicei, isopul intra in compozitia unor preparate fitoterapeutice, alaturi de coada-soricelului, ciubotica-cucului, mugurii de pin, lemnul-dulce si altele cu efect similar. Isopul este binevenit si in atenuarea crizelor de astm, in combinatie cu sovarvul, patlagina si podbalul.
O a doua categoric importanta de indicatii se refers la diferite leziuni ale pielii, aparute prin lovire, taiere, intepare - infectate sau neinfectate - care manifests o tendinta de intarziere a vinde-carii, asa numitele ,,plagi atone". In astfel de plagi, isopul este un adjuvant util, alaturi de musetel, coada-soricelului, coada-calului, urzica.
Preparare si administrare
In afectiunile respiratorii cu tuse, este recomandata infuzia pre-parata din 1 lingurita de flori si frunze de isop, in amestec cu 1 lin-gurita de flori de coada-soricelului, la 1 cana cu apa fiarta. Se beau 2 cani pe zi.
Ca adjuvant in tratarea crizelor de astm, unii autori recomanda o infuzie din isop, sovarv si frunze de patlagina. Se folosesc 1-2 lin-gurife de amestec de plante la 1 cana cu apa. Se beau 2-3 cani pe zi, pe o durata de eel putin 2 saptamani. In plagile atone se recurge la comprese locale imbibate intr-o infuzie mai concentrata, din 2 linguri de planta la 1 cana cu apa.
Parfile aeriene ale isopului intra in compozitia ceaiului antiastmatic, a ceaiului pectoral nr. 2, a ceaiului sudorific si a comprimatelor Sedocalm.
Precautii
Literatura de specialitate nu raporteaza efecte negative care sa se fi datorat utilizarii florilor si frunzelor de isop in dozele recomandate. Oricum, in cazul unor neplaceri, cum ar fi durerile de stomac, diareea sau altele, se impune scaderea dozei sau incetarea tratamentului.
Diverse
Intr-unul din psalmii cei mai dramatici, imparatul David isi destainuie vinovatia si se roaga pentru iertarea divina, astfel: ,,Cura-teste-ma cu isop si voi fi curat; spala-ma si voi fi mai alb decat zapada". De fapt, acest pasaj de o rara profunzime a simtamintelor, evoca un ceremonial caracteristic evreilor din vechime, care foloseau aceasta planta in ritualul de curatire a sanctuarului. Mai tarziu, folosirea isopului ca planta de leac a fost preluata de greci si apoi de catre romani. In secolul al XVII-lea, europenii foloseau isopul ca planta mirositoare, pentru reimprospatarea aerului viciat din diverse incaperi.
Sfatul farmacistului
Produse recomandate
|