Conform datelor actuale, se pare ca determinarea metanefrinelor libere plasmatice constituie cel mai bun test pentru excluderea feomocromocitomului, o tumora a suprarenalelor ce determina hipertensiune arteriala.

Termenul de „metanefrine” include 2 metaboliti ai catecolaminelor: normetanefrina si  metanefrina, ce deriva din norepinefrina si respectiv epinefrina sub actiunea enzimei COMT (catecol-O-metiltransferaza). Acesti metaboliti denumiti „metanefrine libere” sunt stabili, fiind co-secretati impreuna cu catecolaminele de catre feocromocitoame si alte tumori de creasta neurala, astfel incat in afectiunile mentionate sunt intalnite in plasma cresteri sustinute ale nivelului de metanefrine.

Metanefrina: <90 pg/mL

Normetanefrina: <200 pg/mL

Valori crescute ale excretiei de metanefrine pot fi intalnite in caz de hipoglicemie, de aceea  se va evita efectuarea testului la pacientii care nu se alimenteaza per os.

Valori scazute ale excretiei de metanefrine pot aparea dupa administrarea de substante radiologice de contrast.

Concentratiile de normetanefrina plasmatica cresc cu varsta astfel ca pacientii varstnici prezinta o probabilitate mai mare de a obtine rezultate fals pozitive; la acestia se recomanda testarea metanefrinelor si catecolaminelor urinare.

ELISA de tip competitiv.

Sangele veno se recolteaza pe nemancate.

Pacoentul a evita consumul de alcool si bauturi ce contin cofeina cu 24 ore inaintea recoltarii; de asemenea se va evita administrarea de acetaminofen (paracetamol) , antidepresive triciclice (impramina,a mitriptilina), fenoxibenzamina,  si inhibitori de monoaminoxidaza cu cel putin 5 zile inaintea recoltarii.

Daca este necesara medicatia antihipertensiva se recomanda folosirea de inhibitori ai enzimei de conversie (enalapril, capopril, benazepril, perindopril), blocanti ai receptorilor pentru angiotensina II si alfa1-blocanti adrenergici selectivi (prazosin), care nu influenteaza rezultatele obtinute.

Riscurile efectuarii acestui test sunt minimine si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera ambundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom (vanataie). Persoanele care  sufera de o afectiune ce impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.