Testul pentru masurarea cantitatii de IGF-1 se efectueaza in vedera diagnosticarii cauzelor care stau la baza anormalitatii in crestere si pentru a evalua modul de functionare a glandei pituitare.

Testul este recomandat copiilor care prezinta simptome ale deficientei hormonului de crestere cum ar fi o rata de crestere scazuta sau inaltime mica, sau daca prezinta semne de gigantism. Medicii mai recomanda efectuarea acestui test si adultilor care sunt suspectati ca sufera de activitate redusa a glandei pituitare, acromegalie sau hiperpituitarism.

Valorile sunt exprimate in ng/mL si depind de varsta:
0-12 luni:    11-41
1-2 an:     55-327
2-3 ani:    51-303
3-4 ani:    49-289
4-5 ani:    49-283
5-6 ani:    50-286
6-7 ani:    52-297
7-8 ani:    57-316
8-9 ani:    64-345
9-10 ani:    74-388
10-11 ani:    88-452
11-12 ani:    111-551
12-13 ani:    143-693
13-14 ani:    183-850
14-15 ani:    220-972
15-16 ani:     237-996
16-17 ani:    226-903
17-18 ani:    193-731
18-19 ani:    163-584
19-20 ani:    141-483
20-21 ani:    127-424
21-25 ani:    116-358
26-30 ani:    117-329
31-35 ani:    115-307
36-40 ani:    109-284
41-45 ani:    101-267
46-50 ani:    94-252
51-55 ani:    87-238
56-60 ani:    81-225
61-65 ani:    75-212
66-70 ani:    69-200
71-75 ani:    64-188
76-80 ani:    59-177
>80 ani:    55-166

Nivelul concentratiei de IGF-1 in organism este strans legat de varsta personanei: in timpul pubertatii nivelul de IGF-1 creste iar la adulti productia de IGF-1 scade.

Unele medicamente determina cresteri ale IGF: aminoglutetimid, clonidina, dexametazona, goserelin, hormonul de crestere, medroxiprogesteron, prednisolon.
Scaderi ale IGF se produc sub tratamentul cu: contraceptive orale, estrogeni, etinilestradiol, metimazol, in timp ce tamoxifenul are efecte variabile.

Anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse in componentele din kit si da rezultate neconcludente.

Imunochimica cu detectiei prin chemiluminiscenta (CLIA)

Sangele venos se recolteaza pe nemancate.

Riscurile efectuarii acestui test sunt minimine si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera ambundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom (vanataie). Persoanele care  sufera de o afectiune ce impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.