IGF-binding protein 3 ( prescurtat IGFBP-3) este  produsa la nivelul ficatului, si are rol in transportul si controlul biodisponibilitatii IGF  (Factorul de crestere de tip insulinic), in special IGF-1, care este mediatorul major al efectelor anabolice si de promovare a cresterii ale hormonului de crestere - GH.

Aproximativ 95% din IGF-1 si IGF-2 sunt legate de IGFBP-3, ceea ce face din aceasta proteina principalul transportator al IGF in plasma. Spre deosebire de secretia GH, care este pulsatila cu variatii semnificative diurne, nivelele IGFBP-3 si IGF-1 prezinta doar fluctuatii minore.

Nivele serice scazute de IGFBP-3 si IGF-1 sunt observate in deficitul sau rezistenta la hormonul de crestere. In cazul in care sunt dobandite in copilarie, aceste modificari determina deficit statural. Lipsa Hormonului de Crestere in copilarie poate fi o anomalie izolata sau poate fi asociata cu modificari ale altor hormoni hipofizari. Deficientele hormonale multiple pot fi determinate de prezenta unor tumori hipofizare sau hipotalamice sau pot apare ca rezultat al radioterapiei sau chimioterapiei intratecale efectuate pentru diverse afectiuni maligne.

Testul este recomandat copiilor care prezinta simptome ale deficientei hormonului de crestere cum ar fi o rata de crestere scazuta sau inaltime mica, sau daca prezinta semne de gigantism. Medicii mai recomanda efectuarea acestui test si adultilor care sunt suspectati ca sufera de activitate redusa a glandei pituitare, acromegalie sau hiperpituitarism.

Valorile depinde de varsta si sex (intre 7 si 21 de ani sunt valori diferite intre sexe).

1-7 zile: 0.50 – 0.88

8-15 zile: 0,50 – 1.40

0.5 – 6 luni: 0.61 – 2.89

6 – 12 luni: 0.80 – 5.30

1.0 – 1.9 ani: 0.73 – 3.60

2.0 – 2.9 ani: 0.81 – 3.94

3.0 – 3.9 ani: 0.91 – 4.31

4.0 – 4.9 ani: 1.01 – 4.72

5.0 – 5.9 ani: 1.13 – 5.16

6.0 – 6.9 ani: 1.26 – 5.64

7.0 – 7.9 ani: Fete: 1.71 – 6.30
               Baieti: 1.30 – 5.60

8.0 – 8.9 ani: Fete: 1.89 – 6.66
               Baieti: 1.52 – 6.29

9,0 – 9.9 ani: Fete: 2.09 – 7.07
               Baieti: 1.77 – 7.00

10.0 – 10.9 ani: Fete: 2.33 – 7.55
                 Baieti: 2.02 – 7.65

11.0 – 11.9 ani: Fete: 2.60 – 8.08
                 Baieti: 2.28 – 8.24

12.0 -12.9 ani: Fete: 2.90 – 8.63
                Baieti: 2.57 – 8.91

13.0 – 13.9 ani: Fete: 3.19 – 9.15
                 Baieti: 2.92 – 9.68

14.0 – 14.9 ani: Fete: 3.44 – 9.59
                 Baieti: 3.23 -10.25

15.0 – 15.9 ani: Fete: 3.55 – 9.60
                 Baieti: 3.37 – 10.24

16.0 – 16.9 ani: Fete: 3.51 – 9.22
                 Baieti: 3.31 – 9.63

17.0 – 17.9 ani: Fete: 3.40 – 8.67
                 Baieti:3.10 – 8.65

18.0 – 18.9 ani: Fete: 3.21 – 7.95
                 Baieti: 2.93 – 7.82

19.0 – 20.0 ani: Femei: 3.03 – 7.30
                 Barbati: 2.86 – 7.33

21.0 – 25.0 ani: 3.36 – 7.81

26.0 – 30.0 ani: 3.52 – 7.58

31.0 – 35.0 ani: 3.46 – 7.04

36.0 – 40.0 ani: 3.39 – 6.67

41.0 – 45.0 ani: 3.33 – 6.58

46.0 – 50.0 ani: 34 – 6.65

51.0 – 55.0 ani: 3.40 – 6.82

56.0 – 60.0 ani: 3.40 – 6.86

61.0 – 65.0 ani: 3.24 – 6.59

66.0 – 70.0 ani: 3.02 – 6.18

71.0 – 75.0 ani: 2.75 – 5.68

76.0 – 80.0 ani: 2.46 – 5.11

81.0 – 98.0 ani: 2.15 – 4.49

Valorile serice ale IGFBP-3 pot fi influentate de mai multi factori: varsta, dezvoltare sexuala, nutritie, functia hepatica si renala. IGFBP-3 creste in timpul copilariei precoce si pubertatii si apoi scade usor la adult.

 Concentratia de IGFBP-3 scade in perioadele de post si in malnutritia cronica. Nivelele serice ale IGFBP-3 sunt scazute in insuficienta hepatica si diabetul zaharat, dar sunt crescute in insuficienta renala cronica.

Valori discordante ale IGFBP-3 si IGF-1 pot aparea, uneori, din cauza afectiunilor hepatice sau renale, dar acest lucru este mai putin frecvent.

Anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse in componentele din kit si da rezultate neconcludente.

Imunochimica cu detectiei prin chemiluminiscenta (CLIA)

Sangele venos se recolteaza pe nemancate.

Riscurile efectuarii acestui test sunt minimine si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera ambundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom (vanataie). Persoanele care  sufera de o afectiune ce impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.