Lipoproteinele contin lipide  legate de proteine, alcatuind impreuna un complex solubil in apa. Sunt impartite in patru clase principale in functie de marime si densitate:

Chilomicronii:nivelul lor  creste mult dupa mese, fiind generati ca urmare a ingestiei si absobtiei intestinale a lipidelor alimentare; dau opalescenta serului; reprezinta 0-2% din cantitatea de lipoproteine.

β-Lipoproteine sau LDL (Low Density Lipoproteins):  sunt bogate in colesterol (45%), iar cresterea acestora este asociata cu riscul cardiac – “colesterol nociv”; reprezinta  aproximativ 33-70% din totalul lipoproteinelor.

Preβ-Lipoproteinele sau VLDL (Very Low Density Lipoproteins): sintetizate in ficat fiind denumite si chilomicroni endogeni; reprezinta aproximativ 7-24% din lipoproteine.

Alfa-Lipoproteine sau HDL (High Density Lipoproteins):  asigura intoarcerea la ficat (pentru a fi metabolizat) a colesterolului din tesuturi, si mai ales din peretele vascular -”colesterol protector”; indicator pentru estimarea riscului cardiovascular; reprezinta aproximativ 10-30% din totalul lipoproteinelor.

Chilomicroni: 0-2%;

Betalipoproteine: 38.6-69.4% ;

Pre-betalipoproteine: 4.4-23.1% ;

         Alfa-lipoproteine: 22.3-53.3%

In sarcina valorile VLDL si HDL sunt crescute.

Alcoolul, dulciurile, nicotina, hipotiroidismul influenteaza rezultatul analizei.

Medicamente care pot influenta electroforea lipoproteinelor:  asparaginaza, heparina. Pot exista interferente medicamentoase si la: diuretice, betablocante, antagonisti de calciu, retinoizi, cimetidina, tamoxifen.

Insuficienta renala si sindromul nefrotic cresc VLDL si scad HDL.

Alte afectiuni care influenteaza rezultatele: SIDA, sindromul Cushing,hepatite cronice, colestaza,hepatoame.

Electroforetica, urmata de scanarea densitometrica a fractiunilor obtinute.

Pacientul trebuie sa respecte o dieta constanta timp de 2-3 saptamani; recoltarea sangelui venos se va face la 12-14 ore de la ultima masa.

Riscurile efectuarii acestui test sunt minimine si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera ambundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom, care va rezulta intr-o vanataie. Persoanele care sunt constiente ca sufera de o afectiune care impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.