Acest test poate evalua distrugerea musculara si poate diferentia slabiciunea musculara de cauza neurologica (cu valori normale ale aldolazei) de cea de etiologie musculara propriu-zisa.  

De asemenea, valori ridicate ale aldolazei pot fi intalnite in hepatite, infarct miocardic, pancreatita hemoragica, gangrena, delirium tremens si unele tipuri de neoplazii.

Determinarea activitatii aldolazei si a creatinkinazei reprezinta un reper important in monitorizarea tratamentului cu antiinflamatoare steroidiene la pacientii cu miopatii inflamatorii.

Nou-nascuti: < 23.2 U/L

1 – 6 luni:  < 15.1 U/L

7- 12 luni: < 11.0 U/L

1 – 18 ani: < 9.3 U/L

> 18 ani:  2.2 – 8.5 U/L

Medicamentele care determina cresteri ale valorii aldolazei sunt:  corticotropina, diclofenac, itraconazol, lovastatin, niacin, simvastatin, tiabendazol, vasopresina, in timp ce probucolul si  fenotiazinele determina scaderi.

Fotometrica.

Sangele venos se recolteaza pe nemancate.

Riscurile efectuarii acestui test sunt minimine si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera ambundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom, care va rezulta intr-o vanataie. Persoanele care sunt constiente ca sufera de o afectiune care impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.