Raspunsul imun fata de virusul citomegalic implica sinteza de anticorpi specifici din clasa IgM la cateva saptamani de la contractarea infectiei , urmata o saptamana mai tarziu de aparitia anticorpilor IgG. Nivelurile de anticorpi IgM ating un maxim dupa cateva saptamani, dupa care scad in decurs de 4-6 luni. Ocazional, acestia pot persista mai multi ani.

Determinarea anticorpilor de tip IgM constituie un instrument important in diagnosticul infectiei citomegalice acute. Totusi, este dificil sa se faca distinctia intre infectia primara si cea secundara, deoarece reactivarea poate induce sinteza variabila de IgM la persoanele imunodeprimate.

Valorile depind de metoda utilizata astfel:

ELFA

<0.70   Index      : Negativ

0.70 – 0.90 Index: Echivoc

≥0.90 Index    :     Pozitiv

CLIA

<15 AU/mL:                 Negativ

≥15 si <30 AU/mL:      Echivoc

≥30:                             Pozitiv.

ECLIA

<0.70 Index      : Negativ

0.70 – 1: Index:   Echivoc

≥1 Index:            Pozitiv

La pacientii imunodeprimati rezultatele obtinute trebuie interpretate cu prudenta. Pentru diagnosticul infectiei reactivate la imunodeprimati sunt utile tehnicile moleculare (PCR).

Probele care contin anticorpi antinucleari sau alte tipuri de anticorpi anti-tisulari pot da rezultate pozitive nespecifice, iar anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse   in componentele kit-ului si da rezultate neconcludente la determinarea prin chemiluminiscenta.

O crestere a nivelului de anticorpi anti-Citomegalovirus IgG si IgM a fost constatata si la pacientii infectati cu virusul rujeolic, herpetic sau varicelo-zosterian, datorita unei reactivitati incrucisate in cadrul  familiei herpesvirusurilor. De asemenea pacientii avand infectie acuta cu virusul Epstein-Barr sunt  susceptibili de a prezenta o reactie incrucisata cu virusul citomegalic.

Imunochimica prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay)
Imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta (CLIA)
Imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)

Specimen recoltat - sange venos5.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator5.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare5.

Volum proba – minim 1mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)5.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat5.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 3 zile la 2-8ºC; 6 luni la –20ºC

Riscurile efectuarii acestui test sunt minimine si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera ambundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom, care va rezulta intr-o vanataie. Persoanele care sunt constiente ca sufera de o afectiune care impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.