Determinarea ADH-ului este utila in  diagnosticul si monitorizarea diabetului insipid; intoxicatia psihogena cu apa; sindromul de secretie inadecvata de hormon antidiuretic (SIADH), inclusiv productia ectopica de arginin vasopresina.

2 – 8 ng/L

Modificari ale secretiei de ADH se mai pot intalni la femeile gravide in ultimul trimestru de sarcina,  la pacientii carora li s-a administrat hCG si la bolnavii cu chist hidatic.

Medicamentele produc variatii ale valorilor ADH:

Cresteri: clortalidona, cisplatin, eter, furosemid, hidroclorotiazida, litiu, meticlotiazida, politiazide.

Scaderi: – clorpromazina, clonidina, guanfacin

Metoda radioimunologica.

Recoltarea se va face à jeun (pe nemancate); se evita consumul de alcool, ceai, nicotina sau cafea. Daca este posibil se intrerupe medicatia cu 48 de ore inainte de recoltare.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer cu EDTA K3 ce va fi transportat la laborator pe gheata.

Cantitate recoltata - cat permite vacuumul.

Prelucrare necesara dupa recoltare –  in maxim 30 de minute de la recoltare se separa plasma prin centrifugare (preferabil in centrifuga cu racire la 2-8°C) 15 minute la 1500 x g [g = (1118 + 10-8) x (raza in cm) x (rpm)2] si se transfera intr-un tub ce va ramane inchis ermetic pana in momentul testarii.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.

Stabilitate proba - daca proba nu se poate lucra imediat, plasma separata si pastrata in tuburi inchise ermetic va fi congelata la -20 ºC unde este stabila cateva saptamani.