Electroforeza proteinelor cu imunofixare (IFE) combina separarea electroforetica a proteinelor cu imunoprecipitarea, folosind antiseruri monospecifice fata de lanturile grele si usoare individuale. Astfel, se obtin rezultate rapide, usor de interpretat. In timp ce aparitia componentelor policlonale se datoreaza activitatii mai multor tipuri de clone de limfocite B, gamapatiile monoclonale rezulta ca urmare a proliferarii unei singure clone celulare B

Probele de ser/ urina  normale nu contin componenta monoclonala.

Un component monoclonal produce pe gel o banda distincta ingusta – tipic unei gamapatii monoclonale – in timp ce imunoglobulinele policlonale formeaza o “zona” difuza de precipitare cu antiserurile specifice.

In cazul gamapatiilor oligoclonale se obtin cel putin trei benzi inguste (o banda discreta corespunzatoare unui lant greu si doua benzi corespunzatoare ambelor tipuri de lanturi usoare)5.

Se compara locatia benzilor imunofixate cu banda de referinta de pe “piciorusul” corespunzator proteinelor totale, putand fi identificata proteina specifica.

Limita de detectie – Pentru banda monoclonala lambda: 0.02g/L

Acest test nu include antiseruri monospecifice pentru IgD si IgE. In cazul suspiciunii clinice de mielom multiplu de tip IgD sau IgE se recomanda testul Imunofixare IgD, IgE

Se bazeaza pe vizualizarea pe gel a benzilor corespunzatoare proteinelor specifice, prin formarea complexului antigen-anticorp, dupa separarea fractiilor prin electroforeza.

Specimen recoltat  – a) sange venos2; b) urina din 24 ore2.

Recipient de recoltare  – a) vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator2; b) eprubeta pentru urina

Volum proba – a) minim 1 mL ser; b) un esantion de 10 mL2.

Cauze de respingere a probei - ser hemolizat2.

Stabilitatea probei – a) serul separat este stabil  maxim 4 zile la temperatura camerei si 2 saptamani la 2-8°C2; b) urina este stabila 1 luna la 2-8°C