Interferonii sunt o substanta a organismului dotata cu proprietati antivirale, anticanceroase si modulatoare ale functiei imunitare.
Interferonii fac parte din citokine, proteine mici secretate de diferite tipuri de celule, care au o actiune regulatoare si stimulatoare a sistemului imunitar.

Exista trei tipuri de interferoni: interferonul alfa, produs de monocite; beta, de catre fibroblasti; gama, de catre limfocitele T.
Interferonii, obtinuti prin inginerie genetica, sunt utilizati in tratamentul sarcomului lui Kaposi din cadrul SIDA , in cel al hepatitei cronice si al unor cancere Ei sunt administrati pe cale subcutanata sau intramusculara.
Efectele lor adverse depind de doza absorbita, dar ele sunt reversibile
Interferonii gama sunt pana la 300 ori mai eficace decat alte tipuri de interferoni, dar ei reduc productia de anticorpi in organism, favorizand astfel suprainfectiile.
In schimb, toti interferonii suscita productia de autoanticorpi (anticorpi indreptati impotriva insusi subiectului).

Un studiu muticentric desfasurat pe o perioada de 2 ani, publicat recent in revista Lancet , a demonstrat ca la pacientii cu scleroza multipla (SM) interferonul beta 1b administrat o data la doua zile este mai eficient decat interferonul beta 1a administrat in priza saptamanala.

Dr. Luca Durelli si colegii sai de la Universitatea de Medicina din Turin, Italia, au realizat acest studiu in colaborare cu specialisti de la alte 15 institutii din Italia. Pana acum nu se mai publicasera cercetari care sa compare in mod direct efectele diferitelor scheme terapeutice cu interferon beta.

Clinicienii mentioneaza ca eficacitatea celor trei scheme diferite de tratament cu interferon beta in tratamentul SM cu remisiuni si recaderi a fost demonstrata prin studii multicentrice controlate. Interferonii beta recombinati sunt obtinuti din diferite sisteme celulare, ceea ce determina anumite diferente in ceea ce priveste structura de aminoacizi, greutatea moleculara, gradul de glicozilare si activitatea specifica; aceste produse sunt testate pentru a intruni criteriile standard de actiune antivirala ale interferonului beta uman prevazute de Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Fiecare dintre aceste preparate are doze si cai de administrare diferite: interferonul beta 1a – 30 mcg injectate imtramuscular o data pe saptamana; interferon beta 1a – 22 mcg sau 44 mcg administrate subcutanat de trei ori pe saptamana; interferon beta 1b – 250 mcg in injectii subcutanate o data la doua zile.


Intr-un studiu prospectiv, un numar de 188 de pacienti diagnosticati cu SM cu remisiuni si recaderi au fost randomizati sa primeasca fie interferon beta 1b (96 de pacienti), fie interferon beta 1a (92 de pacienti). Pacientii au fost urmariti pe o perioada de doi ani: un procent de 51% dintre cei care au primit interferon beta 1b nu au avut nici o recadere, fata de numai 36% dintre cei tratati cu interferon beta 1a.


In plus, la 55% dintre pacientii la care s-a administrat interferon beta 1b si la 26% dintre cei care au primit interferon beta 1a nu au mai aparut noi leziuni cerebrale detectabile la RMN.


Discrepantele intre beneficiile vizibile clinic si la rezonanta magnetica nucleara (RMN) intre pacientii tratati cu interferon beta 1b in regim alternativ si cei care au primit interferon beta 1a s-au amplificat in timp.


”Probabilitatea de a nu mai avea recaderi si noi leziuni detectabile imagistic la pacientii la care s-a administrat interferon beta 1b a fost mai mare in decursul celui de-al doilea an decat in primul an de studiu. Amplificarea efectelor pozitive in timp subliniaza importanta desfasurarii unor studii pe perioade suficient de indelungate.”

Cercetatorii concluzioneaza ca descoperirile studiului trebuie luate in considerare de catre neurologii si pacientii care doresc sa initieze terapii riguroase pentru scleroza multipla cu remisiuni si recaderi.