Cresteri usoare sau moderate ale porfirinelor urinare (500-1000 μg/24h), in special ale coproporfirinelor, denumite coproporfirinurii secundare, caracterizeaza urmatoarele afectiuni:
Intoxicatii: alcool, anumiti compusi organici halogenati, metale grele (in special plumb) – coproporfinuria constituie un indicator important de expunere la aceste toxice;
Afectiuni hepatice: hepatita, ciroza, degenerescenta grasa a ficatului, hepatopatii induse de etanol sau medicamente, hemocromatoza (trecerea de la o coproporfirinurie secundara asociata unei hepatopatii cronice – in special cea indusa de etanol – la o porfirie hepatica cronica nu este neobisnuita, de aceea porfirinuria trebuie testata la intervale de timp regulate);
Afectiuni hematologice: anemii hemolitice, sideroacrestice, sideroblastice, aplastice, eritropoieza ineficienta (hemoliza intramedulara), leucemii;

Alte afectiuni: boli infectioase;diabet zaharat;tulburari ale metabolismului fierului: hemosideroza, hemocromatoza; hiperbilirubinemii ereditare: sindromul Dubin-Johnson, sindromul Rotor; tumori maligne: hepatice, limfogranulomatoza; infarct miocardic; reactii adverse la medicamente: analgezice, sedative, hipnotice, antibiotice, derivati de sulfonil-uree, estrogeni, contraceptive orale si agenti anestezici.

Intoxicatia cronica cu plumb se caracterizeaza printr-o coproporfirinurie moderata (350-1500 μg/24h) in timp ce intoxicatia acuta este insotita uneori de o excretie urinara excesiva a porfirinelor totale de pana la 10 000 μg/24h, coproporfirinele fiind intr-o proportie de peste 80%

In porfiriile hepatice acute sau cronice se intalnesc valori ale porfirinelor urinare totale > 2000 μg/24h; valorile sunt in functie de faza clinica a bolii: latenta sau clinic manifesta8.

In porifiria cutanata tardiva se inregistreaza o crestere marcata a uroporfirinei cu numai o usoara crestere a coproporfirinei si raport uroporfirine/coproporfirine >7.5. In faza de remisiune biochimica valorile uroporfirinei se apropie de cele normale5.

In porfiria acuta intermitenta rareori se obtine o normalizare a excretiei urinare a porfirinelor dupa un atac acut. In coproporfiria ereditara si porfiria variegata excretia crescuta de porfirine poate persista mai multe saptamani in cursul fazei de remisiune, revenind la valori normale dupa cateva luni.

In porfiria eritropoietica congenitala se intalnesc valori foarte crescute ale porfirinelor totale > 5000 μg/24h.

In porfiria hepatoeritropoietica valorile porfirinelor totale pot fi normale sau usor crescute (~ 500 μg/24h).