O dozare inadecvată a magneziului cauzează deseori spasme musculare și este asociată cu boli cardiovasculare, diabet, hipertensiune și osteoporoză

1.58 – 2.55 mg/dL

Valori critice - nivel scazut <1 mg/dL; nivel crescut >4.7 mg/dL

In starile asociate cu deficit de magneziu valorile magneziul urinar se reduc inaintea celor serice. Nivelurile serice de magneziu pot ramane normale, chiar in prezenta unei depletii de pana la 20% a rezervelor totale ale organismului2.

Medicamentele determina variatii ale magneziului seric:

Cresteri: antiacide alcaline, amilorid, aminoglicozide, aspirina (tratament prelungit), calcitriol, cefotaxim, felodipina, litiu, medroxiprogesteron, progesteron, saruri de magneziu, tacrolimus.

Scaderi: albuterol, azatioprina, cisplatin, ciclosporina, contraceptive orale, digoxin, diuretice (acid etacrinic, furosemid, tiazide), doxorubicin, gentamicina, haloperidol, gluconat de calciu, neomicina, insulina (doze mari in coma diabetica), laxative (abuz cronic), prednisolon, tacrolimus, teofilina, tobramicin, zalcitabin.


Hemoliza interfera prin eliberarea Mg din eritrocite, generand rezultate fals crescute. Bilirubina poate determina rezultate fals scazute.

Spectrofotometrica (colorimetrica).

Sangele venos se recolteaza pe nemancate.

Recoltarea se va efectua in pozitie culcata, deoarece in ortostatism nivelul magneziului seric creste cu 4%2; se va evita staza venoasa cu garoul; nu se vor folosi manusi pudrate cu talc (contine stearat de magneziu; se spala manusile cu jet de apa, fara sapun sau detergenti!

Riscurile efectuarii acestui test sunt minimine si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera ambundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom, care va rezulta intr-o vanataie. Persoanele care sunt constiente ca sufera de o afectiune care impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.