Determinarea nivelului de iod serveste ca indicator important al aportului alimentar adecvat de iod, dar si al supraincarcarii, ce poate aparea in cursul terapiei cu diverse medicamente, cum ar fi amiodarona (medicament antiaritmic), precum si pentru monitorizarea ratei de excretie a iodului ca indicator al  terapiei zilnice de substitutie.

Alimentele cele mai bogate in iod sunt pestele (macrou, hering, somon, pastrav, somn), fructele de mare si algele marine. Unele vegetale, precum si apa potabila constituie de asemenea o sursa de iod, dar continutul in iod al acestora variaza in functie de concentratia acestui element in sol. Sarea iodata poate fi o sursa dietetica de iod foarte importanta, acolo unde este in mod curent accesibila. Laptele matern are un continut crescut de iod, care poate asigura necesarul pentru sugarii alimentati natural.

100 – 199 micrograme/Litru - Aport de iod optim

Pacientii carora li s-au administrat substante de contrast sau medicamente pe baza de iod (amiodarona), vor prezenta valori serice si urinare crescute.

Un nivel seric crescut de gadoliniu interfera cu testele la metale, de aceea in cazul in care au fost administrate substante de contrast cu gadoliniu, recoltarea trebuie amanata cel putin 48 de ore.

Plasma cuplata inductiv cu spectrometrie de masa.