LDH este o enzima larg distribuita in organism, fiind intalnita mai ales in rinichi, miocard, musculatura scheletica, creier, ficat si plamani.

Determinarea LDH este utila pentru diagnosticul retroactiv al infarctului miocardic, stabilirea gradului de activitate a bolii in alveolita fibrozanta criptogenica si in alveolita alergica extrinseca, marker al hemolizei  in vivo  (anemii hemolitice) sau  in vitro  (artefact), monitorizarea terapiei citostatice in diverse tumori.

0-1 an: 225-600 U/L

2-14 ani: 120-300 U/L

Barbati >15 ani: 135-225 U/L

Femei:  >15 ani: 135-214 U/L
    

Efortul fizic sustinut precum si efortul din cursul travaliului pot determina cresteri ale LDH.

Afectiunile cutanate si hemoliza pot produce false cresteri ale LDH.

Medicamentele care determina cresteri ale LDH: acebutolol, acid valproic, amiodarona, anestezice, aspirina, azitromicina, captopril, cefalosporine, cimetidina, clorpromazina, dicumarol, etanol, furosemid, heparina, imipramina, interferon, ketoconazol, labetalol, metotrexat, metoprolol, nitrofurantoin, antiinflamatoare nesteroidiene, simvastatin, sulfonamide.

Medicamentele care determina scaderi ale LDH: acid ascorbic, amikacina, anticonvulsivante, clofibrat, enalapril, hidroxiuree, metronidazol.

Spectrofotometrica (kinetica).

Sangele venos se recolteaza pe nemancate.

Riscurile efectuarii acestui test sunt minimine si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera ambundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom, care va rezulta intr-o vanataie. Persoanele care sunt constiente ca sufera de o afectiune care impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.