Beta 2 microglobulina este secretată la suprafaţa membranelor tuturor celulelor nucleate (îndeosebi limfocite). Având greutate moleculara mică, trece în filtratul glomerular dar este reabsorbită şi metabolizată de celulele tubulare renale.
Excreţia în urină se limitează la 0.12-0.40 mg/24 h. Creşterea nivelelor urinare de beta - 2 microglobulină se datorează afectării tubulare.

În absenţa insuficientei renale, determinarea concentraţiei urinare este o metodă sensibilă de apreciere a funcţiei tubulare renale.

Determinarea urinară de beta 2 microglobulina are deosebită utilitate în depistarea precoce a intoxicaţiilor cu metale grele precum şi a nefropatiilor interstiţiale medicamentoase.

Cresterea excreţiei de beta 2 microglobulină este observată înainte de evidenţierea prin metode curente a proteinuriei. Determinarea ei este mai utilă decât electroforeza proteinelor urinare.

Modificări ale concentraţiei serice reflectă importante evenimente patogenice în hemopatiile maligne (Leucemia Limfatica Cronica, Boala Hodgkin), iar determinarea în l.c.r. apreciază extinderea la nivel cerebral a leucemiilor sau limfoamelor.

În mielomul multiplu s-au observat corelaţii între cocentraţia serică şi masa tumorală. Nivelele crescute permit diferenţierea clară între o gamapatie malignă şi una benignă, în cazul celei din urmă nivelul plasmatic nefiind modificat.

Creşterea marcată în astfel de cazuri, implică un pronostic nefavorabil. Au fost raportate nivele crescute în stadiile avansate ale tumorilor mamare, ca şi în tumorile gastrointestinale, precum şi la pacienţi cu insuficienţă renală.

< 0,3 mg/L

Beta-2-microglobulina este crescuta  în urina şi serul nou-născutului, în contextul imaturităţii funcţiei renale.

Imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta.