Deficiul de  de factor V se mai numeste si hipoproaccelerinemia, sau parahemofilie.

Afectiunea hemoragica datorata deficitului cantitativ de factor V, prezent atat in plasma cat si in plachete, poate imbarca doua forme: congenitala si dobandita.

Tulburarea de baza in forma congenitala este deficitul de sinteza a factorului V, genele implicate fiind situate pe o pereche de cromozomi somatici.   Aspectul clinic este  apropiat cu cel din hemofilie: frecvente hemoragii externe (epistaxis, sangerari buco-dentare, sangerari ale plagilor pielii, hematurii, menometroragii) si sangerari postoperatorii. Caracteristic deficitului de Factor V este extrema raritate a hemartrozelor si frecventa crescuta a menometroragiilor severe. Aparitia sangerarilor este rareori spontana; de regula acestea sunt provocate de traumatisme sau diverse interventii chirurgicale. Manifestarile hemoragice survin atunci cind activitatea factorului V este < 20%.

Forma dobandita poate fi intalnita in urmatoarele situatii:
postoperator (prima saptamana); se datoreaza pierderii de FV in cursul sangerarii intraoperatorii si consumului de FV la efectuarea hemostazei; la bolnavii iradiati, deoarece sinteza de Factor V este inhibata de radiatia ionizanta care in plus mareste si consumul de Factor V din circulatie; la bolnavii cu forma hemoragica de scarlatina; afectiunile parenchimului hepatic, leucemii acute, stadiul terminal al carcinoamelor, carente nutritionale severe (in asociere cu deficitul de FII, FVII, FIX, FX); coagulare intravasculara diseminata in stadiu acut si sindrom fibrinolitic acut (in asociere cu deficitul de FVIII).