Infectiile cu Legionella pot imbraca forme clinice variate: de la cazuri asimptomatice pana la forme severe de boala, pulmonare sau extrapulmonare, uneori letale. Pot fi afectate atat  persoane normale cat si cele debilitate sau imunodeprimate (varstnici, mari fumatori, persoane spitalizate, cu afectiuni respiratorii preexistente, sau care se afla sub corticoterapie). Boala pulmonara poate sa apara sporadic (ca pneumonie comunitara, legionelele fiind responsabile de 3-8% din cazuri) sau in epidemii.

Diagnosticul serologic este cel mai adesea retrospectiv deoarece seroconversia se produce in cateva saptamani; confirmarea bolii se realizeaza prin cresterea de patru ori a titrului anticorpilor (> 1/128) in doua probe perechi: prima recoltata in faza acuta a bolii, cealalta la un interval de 2-3 saptamani2;3. Sunt disponibile si teste imunoenzimatice care detecteaza separat anticorpii de tip IgG si IgM.

< 1/128: Negativ

Anticorpi specifici nedetectati.

Un rezultat negativ nu infirma o infectie cu Legionella deoarece uneori este nevoie de o perioada de 4-6 saptamani pentru a se obtine titruri detectabile ale anticorpilor.

In unele cazuri nivelurile anticorpilor pot sa devina nedetectabile in decurs de o luna, sau tratamentul antibiotic precoce poate suprima raspunsul umoral. Mai mult, unele persoane nu dezvolta anticorpi peste limita de detectie a metodei.

1. Imunofluorescenta indirecta2. Reactivul de baza contine 3 amestecuri antigenice provenite de la: Legionella pneumophila serogrupuri 1-6, Legionella pneumophila serogrupuri 7-14, alte tipuri de Legionella: L. bozmanii, L. dumofii, L. gormanii, L. longbeachae, L. micdadei, L. jordanis. Aceasta constelatie antigenica faciliteaza diagnosticul serologic a peste  99% din cazurile de legioneloza.

2. Imunoenzimatica (EIA). Reactivul contine un amestec antigenic provenit de la Legionella pneumophila serogrupuri 1-7. Sunt detectati cantitativ anticorpii de tip IgG si IgM cu o sensibilitate si o specificitate de 94.3% si respectiv 82.5%.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator2.

Prelucrare necesara dupa recoltare -  se separa serul prin centrifugare.

Volum proba -  minim 2 mL ser.

Cauze de respingere a probei -  specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian.

Stabilitate proba -  serul separat este stabil cateva ore la temperatura camerei; cateva zile la 2-8ºC; o perioada   mai indelungata la –20ºC.

Riscurile efectuarii acestui test sunt minimine si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera ambundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom, care va rezulta intr-o vanataie. Persoanele care sunt constiente ca sufera de o afectiune care impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.