Histoplasma capsulatum este un fung dimorf, ce poate fi identificat prin prezenta hifelor, care poarta atat spori mari cat si mici (microconidii).

Evolutia infectiei cu Histoplasma depinde foarte mult de cantitatea de inocul patogen si de imunitatea organismului, putand fi asimptomatica, simptomatica cu vindecare completa, sau se poate croniciza, determinand complicatii pulmonare sau chiar sistemice.

Anticorpii specifici apar  intr-un interval de 2-6 saptamani de la expunere astfel incat au valoare limitata in diagnosticul histoplasmozei acute insa pot fi importante in formele cronice. Nivelurile acestora raman detectabile toata viata

Negativ:

Indica absenta anticorpilor anti-Histoplasma in ser. Absenta anticorpilor este o dovada ca pacientul nu a fost infectat cu Histoplasma, dar, cu toate acestea, este posibil ca specimenul sa fi fost recoltat inainte de aparitia anticorpilor sau pacientul sa fie imunodeprimat. In cazul in care infectia este suspectata, testarea trebuie repetata dupa 7 – 14 zile.

Echivoc: Specimenele trebuie testate prin metode alternative.

Testul poate fi pozitiv la persoane care nu sunt infectate curent cu Histoplasma, prezenta anticorpilor fiind un indicator de  infectie in antecedente.

Testul poate fi negativ la unele persoane care sunt infectate curent cu Histoplasma, daca proba a fost recoltata inainte de aparitia anticorpilor detectabili

Anticorpii anti-Histoplasma reactioneaza incrucisat cu cei pentru Blastomyces dermatitidis.

Dubla imunodifuzie (Ouchterlony)

Recoltarea sangelui si face pe nemancate.

Specimen recoltat – sange venos1.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare1.

Volum proba - 1mL ser1.

Cauze  de respingere a probei - specimen intens hemolizat/lipemic/contaminat bacterian1.

Stabilitate proba - serul separat este 7 zile la 2-4 si 1 luna la -20°C