Psitacoza (infectia sistemica cu Chlamydia psittaci) are ca sursa de infectie diverse specii de pasari (exotice – familia psitacidelor: papagali, perusi sau domestice) sau animale (oi, vaci, capre, pisici), transmiterea realizandu-se prin secretii, excremente sau pene.

Diagnosticul pozitiv al infectiei cu Chlamydia psittaci se stabileste pe baza datelor epidemiologice, clinice, aspectului radiologic si examenelor serologice. In cazul diagnosticului serologic se recomanda testarea a doua probe perechi: prima recoltata in faza acuta a bolii, cealalta la un interval de 2-3 saptamani.

Rezultatele se exprima sub forma de titruri:

C. psittaci IgG: <1/16;

C. psittaci IgM: <1/10;

C. psittaci IgA: <1/20

Testele serologice sunt elemente importante de diagnostic, dar  cu toate acestea, din cauza aparitiei intarziate a anticorpilor specifici nu sunt utile in managementul urgentelor clinice.

In unele cazuri pot exista reactivitati incrucisate cu C. pneumoniae sau C.trachomatis.

Imunofluorescenta indirecta.

Recoltarea sangelui venos se face pe nemancate.

Riscurile efectuarii acestui test sunt minimine si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera ambundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom, care va rezulta intr-o vanataie. Persoanele care sunt constiente ca sufera de o afectiune care impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.