Boala Lyme este o afectiune multisistemica de cauza infectioasa, determinata de spirocheta Borrelia burgdorferi, transmisa la om prin muscatura de capusa. Aceasta boala este larg raspandita, dar are o incidenta mai mare in anumite zone geografice si este contractata de obicei in lunile de vara.

Nivelul anticorpilor IgM atinge un varf la 3-6 saptamani de la debutul bolii, dupa care scade treptat, fiind astfel util in depistarea infectiei recente. Anticorpii de tip IgG devin detectabili intr-un interval variabil  de la aparitia anticorpilor IgM si, spre deosebire de acestia, persista timp indelungat.

Borrelia IgG

<10 AU/mL:                Negativ.

>=10 si <15 AU/mL:   Echivoc; se recomanda repetarea recoltarii.

>=15 AU/mL:              Pozitiv.

Borrelia IgM

<18 AU/mL:                Negativ.

>=18 si <22 AU/mL:   Echivoc; se recomanda repetarea recoltarii.

>=22 AU/mL:              Pozitiv

Prezenta factorului reumatoid si mononucleoza infectioasa trebuie excluse la pacientii cu rezultat pozitiv izolat pentru anticorpii IgM. De fapt, stimularea policlonala a limfocitelor B in cursul infectiei primare EBV poate conduce la inductia nespecifica de anticorpi, inclusiv fata de Borrelia burgdorferi.

Tratamentul antibiotic administrat in cursul etapelor precoce ale bolii impiedica deseori dezvoltarea anticorpilor.

Imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta (CLIA).

Specimen recoltat - sange venos4.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; determinarea se efectueaza imediat; daca acest  lucru nu este posibil, serul se stocheaza la 2-8ºC4.

Volum proba - minim 1 mL ser4.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian4.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 2-8ºC