Examenul coproparazitologic este o metoda de lucru utilizata in laboratoarele de microbiologie clinica in scopul identificarii parazitilor intestinali.

Putem intalni urmatoarele situatii in care examenul coproparazitologic este recomandat:
·    tulburari gastro-intestinale ( inapetenta, greata, voma, eructatii, flatulenta, dureri abdominale, diaree cu sau fara sange)
·    simptome neurologice ( iritabilitate, insomnie, cefalee, ameteala, crize convulsive) si alergice (prurit anal, nazal) precum si simptomatologie generala (astenie, stagnare pondero-staturala la copii, scadere ponderala uneori marcata la adulti, subfebrilitate, hipertensiune arteriala).

In etiologia acestora, trebuie avuti in vedere urmatorii paraziti:
·    Giardia intestinalis
·    Escaris lumbricoides
·    Enterobius vermicularis
·    Trichuris trichiura
·    Taenia solium si T. saginata
·    Hymenolepis nana si H. diminuta

In mod normal materiile fecale nu contin elemente de identificare ale parazitilor.

Sunt cazuri in care, in ciuda prezentei unor paraziti in tubul digestiv al unui bolnav, nu se pot gasi ouale sau chisturile lor in analizele facute.

Anumiti paraziti nu depun in mod obisnuit oua in tubul digestiv, asa cum se intampla in oxiuraza, al carei diagnostic il punem prin metode speciale de cautare a oualor nu in masa fecala, ci pe pliurile anale sau in jurul lor (amprenta anala).

Cazurile in care viermii au nevoie de o lunga perioada de timp pentru a ajunge la stadiul de depune oua : astfel, spre exemplu, ascarizii nu depun oua decat la 2 luni si jumatate dupa infestare. Ei pot provoca intre timp tulburari importante atat in cursul ciclului perienteric de trecere prin ficat si plamani, cat si mai tarziu, in stadiul intestinal, pana cand, in cele 2 luni si jumatate au ajuns capabili de a depune oua. La fel este si cazul fasciolei hepatice care depune oua decat la cel putin 3 luni dupa infestare.

In cazuri in care unii paraziti , Toxocara canis, patrunsi in tubul digestiv sub forma de oua nu-si pot realiza complet ciclul perienteric si raman ca larve ratacitoare in viscere, acestea nu ajung la maturitate si parazitul nu va produce oua. Prezenta lui trebuie diagnosticata pe alte cai (hematologice si imunologice).

Se efectueaza o analiza microscopica, pentru a putea constata daca exista sau nu protozoare in forma vegetativa (amibe, Trichomonas, Chilomastix, Balantidium). Chisturile de Giardia au forma ovalara si uneori sunt grupate in mici "insule".

Coloratia cu lugol este utila pentru precizarea structurii unor elemente suspecte - nucleele chisturilor de protozoare, precum si acea linie diagonala a manunchiului de flageli din chisturile de Giardia, ca si membrana de invelis a acestor din urma chisturi.

Pentru recoltare se folosesc coprocultoare din material plastic de unica intrebuintare. Cele mai multe izolari se obtin din scaunul proaspat, emis spontan. Cu ajutorul linguritei sau tijei coprocultorului se preleva portiuni din scaun cu mucus si eventual urme de sange iar cand acestea lipsesc se recolteaza boluri din 2-3 locuri diferite. Cantitatea necesara este de 10-15 g iar daca scaunul este lichid recoltorul trebuie umplut pe jumatate.
·    Proba se eticheteaza si se completeaza fisa cu examenul cerut.
·    La bolnavii cronici, purtatori, persoane spitalizate, scaunul va fi provocat printr-un purgativ salin.
·    Deoarece in emisia chistilor de Giardia intervin perioade negative, analiza coproparazitologica se repeta de minimum 3 ori, la interval de 6-10 zile.

Prelevatele de materii fecale destinate examenelor parazitologice se transporta la laborator in cel mai scurt timp (2 ore de la prelevare) in coprorecoltoare fara mediu de transport.