Cea mai eficientă şi directă metodă, cu valoare prognostică în evoluţia infecţiilor acute sau cronice, este detectarea cantitativă a ADN-ului VHB din plasmă, prin tehnologia PCR. În plus, această metodă permite depistarea ADN-VHB în cazurile de hepatită cronică B cu markeri serologici negativi.

Determinarea viremiei este utilă de asemenea pentru monitorizarea eficienţei terapiei antivirale. Studiile au demonstrat că o scădere rapidă şi susţinută a nivelului ADN-VHB la pacienţii aflaţi sub tratament cu α-interferon, lamivudină, adefovir sau dipivoxil reprezintă un factor predictiv pentru un răspuns terapeutic favorabil. Pe de altă parte, monitorizarea viremiei poate avea valoare predictivă în ceea ce priveşte dezvoltarea rezistenţei la lamivudină

ADN-VHB nedetectabil; limita de detecţie a metodei în domeniul de linearitate este de 55 UI/mL; un rezultat «nedetectabil» semnifică faptul că este vorba fie de o viremie foarte scăzută (sub limita de cuantificare), fie de o viremie absentă.

Acest tip de test a fost validat doar pentru plasma recoltată pe EDTA. Analiza altor tipuri de probe poate duce la rezultate fals pozitive sau fals negative. Heparina inhibă metoda PCR

Real-time PCR (TaqMan): reacţie de polimerizare în lanţ cu detecţie în timp real a produsului PCR acumulat, prin măsurarea fluorescenţei emise.

Specimen recoltat – sânge venos7.

Recipient de recoltare - vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant7.

Cantitate recoltată - cât permite vacuumul7

Cauze de respingere a probei – folosirea heparinei ca anticoagulant.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă plasma în maxim 1 zi de la recoltare prin centrifugare la 800-1600 x g timp de 20 de minute la temperatura camerei, apoi se transferă intr-o eprubetă de polipropilen (sunt necesari min. 2mL de plasmă).

Stabilitate probă - plasma separată poate fi păstrată timp de 72 de ore la temperatura camerei, 7 zile la 2-8°C sau cel puţin 6 săptămâni congelată la -80°C. Probele pot fi congelate/decongelate de maximum cinci ori fără pierderea ADN-ului VHB.

Riscurile efectuarii acestui test sunt minimine si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera ambundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom, care va rezulta intr-o vanataie. Persoanele care sunt constiente ca sufera de o afectiune care impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.