Urina este produs al rinichilor, organe amplasate pe ambele părţi ale coloanei vertebrale la baza bazinului. Urina străbate anumite tuburi numite uretre, în drumul ei de la rinichi către vezica urinară, acolo fiind depozitată temporar.

Urina este, în general, un lichid steril, dar uneori bacteriile pot trece de la nivelul pielii în aceste uretre, cauzând infecţii ale tractului urinar (UTI).

Analiza urocultură depistează şi identifică bacterii din urină

O analiză pentru urocultură şi antibiogramă se efectuează atunci când pacientul prezintă simptome ce indică posibilitatea unei infecţii ale tractului urinar, cum ar fi dureri şi arderi la urinare sau urinare frecventă.

    * Numarul UFC/ml este dat de numarul UFC de pe placa de geloza-sange x 100.
    * Semnificatia clinico-patogenica a numarului de germeni (UFC) se stabileste dupa urmatoarele criterii valabile in afara oricarui tratament cu antibiotice sau cu dezinfectante urinare:
          o peste 100.000 UFC/ml = bacteriurie semnificativa pentru o infectie urinara.
          o 10.000 - 100.000 UFC/ml = bacteriurie cu suspiciune de infectie urinara. Urocultura trebuie repetata.
          o 1.000 - 10.000 UFC/ml = bacteriurie fiziologica, clinic nesemnificativa
          o sub 1.000 UFC/ml = contaminare, in special atunci cand sunt prezenti germeni variati, provenind frecvent din uretra anterioara.

Orice numar de germeni observati intr-o proba de urina recoltata prin punctie vezicala este clinic semnificativa.

Germenii intalniti cel mai frecvent in bacteriurii sunt cei din familia Enterobacteriaceae (Escherichia, Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter, Providencia). Dar mai pot fi izolati din infectiile urinare si germeni din alte grupe: Staphylococcus, Enterococcus, Pseudomonas, Acinetobacter, Alcaligenes, Acromobacter, Haemophilus.

In situatii speciale se face numai urocultura calitativa, pentru identificarea urmatorilor germeni: Neisseria, Salmonella, Leptospira Mycobacterium.

Dacă o cultură prezintă o creştere a mai multor tipuri de bacterii, poate fi ca rezultat al contaminării. Acest lucru este cel mai probabil dacă printre organismele prezente întâlnim Lactobacillus şi bacterii vaginale nonpatologice. Dacă simptomele persistă, medicul poate cere repetarea analizei pe o mostră colectată cu o mai mare atenţie.

Urocultura poate fi efectuata prin mai multe metode: metoda dilutiilor, metoda ansei calibrate, sistemul Uricult Plus.

O cantitate de substanta antimicrobiana este depusa pe suprafata unui mediu de cultura agarizat, preinsamantat cu bacteria testata.
Concomitent se produc doua fenomene: difuzarea substantei antimicrobiene si cresterea bacteriei.
In zonele in care substanta antimicrobiana realizeaza concentratii mai mari decat concentratia minima inhibitoare, bacteria nu creste.

Rezultatul investigatiilor microbiologice depinde de calitatea recoltarii si a transportului probelor:

• in conditii obisnuite se va preleva prima urina de dimineata sau la cel putin 4 ore de la ultima mictiune; inaintea inceperii tratamentului cu antibiotice;

• in situatii de urgenta se poate recolta proba de urina in orice moment – pe cererea catre laborator se va mentiona daca timpul de la ultima mictiune <4h;

• in cazul urmaririi eficientei tratamentului cu antibiotice, se va repeta recoltarea dupa 48-96 ore;

• inaintea recoltarii probei se va face o toaleta locala riguroasa cu apa si sapun;

• proba va fi recoltata din jetul urinar mijlociu, fara a intrerupe fluxul, intr-un recipient steril; pentru a preveni contaminarea probei, evitati sa atingeti recipientul de zona genitala;

• pentru recoltarea probei la sugari se va utiliza punga pediatrica (conform instructiunilor primite la receptia laboratorului);

• proba va fi transportata cat mai repede la laborator (in 1-2 ore)