Toxoplasma gondii este un protozoar apartinand ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte apropiat de genul Isospora.Pentru a evita complicatiile din cursul sarcinii se recomanda evaluarea statusului imun inainte de conceptie. Se considera astfel ca femeile seropozitive inainte de a ramane insarcinate sunt protejate in ceea ce priveste transmiterea infectiei viitorului fat. Pe de alta parte, femeile seronegative prezinta riscul de a contracta infectia in cursul sarcinii, iar la acestea trebuie aplicate masuri profilactice

Interpretarea difera in functie de metoda utilizata, astfel:

ELFA

<0.55   Index      : Negativ

0.55 – 0.65 Index: Echivoc

≥ 0.65  Index    :   Pozitiv

 CLIA

<6 AU/mL:                 Negativ

≥6 si <8 AU/mL:        Echivoc

≥8:                             Pozitiv

ECLIA

<0.8 Index      : Negativ

0.8 – 1: Index:   Echivoc

≥1 Index:          Pozitiv

Diagnosticul de infectie recenta cu Toxoplasma gondii nu trebuie sa se stabileasca niciodata pe baza unui singur rezultat pozitiv pentru anticorpii anti-Toxo-IgM, datorita persistentei indelungate a acestui tip de anticorpi la unii pacienti si  posibilitatii prezentei de anticorpi IgM “naturali” fata de antigenele Toxoplasmei, in absenta infectiei.

Anticorpii de tip IgM sunt detectati de obicei la pacientii cu infectie primara recenta, dar pot fi intalniti si  la cei cu infectii reactivate sau secundare.

Cea mai buna metoda pentru diagnosticul infectiei fetale este PCR din lichidul amniotic, care are o sensibilitate de 83-97.5% si  o specificitate de 100% la gravidele care au prezentat seroconversie in cursul sarcinii2.

Probele recoltate intr-un stadiu precoce al infectiei acute pot sa nu contina niveluri detectabile de anticorpi IgM.

La unii pacienti anticorpii IgM pot sa dispara precoce, in decurs de 3 saptamani de la debut. La acesti pacienti sunt utile determinarile IgG in dinamica.

Pacientii avand corioretinita activa indusa de Toxoplasma gondii nu prezinta de obicei anticorpi IgM detectabili.

Prezenta sau absenta anticorpilor specifici nu poate fi folosita pentru a evalua eficacitatea tratamentului.

Rezultatele pozitive obtinute la pacientii care au primit produse de sange in decursul ultimelor luni pot sa nu fie valide.

La pacientii imunodeprimati rezultatele obtinute trebuie interpretate cu prudenta, deoarece acestia prezinta de obicei titruri scazute de anticorpi IgG, iar anticorpii IgM pot fi nedetectabili.

 1. Imunochimica prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay)
 2. Imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta (CLIA)
 3. Imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).
 4. Imunoenzimatica cu detectie prin chemiluminiscenta (doar pentru anticorpii IgM)

Specimen recoltat - sange venos3.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare3.

Volum proba – minim 1 mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)3.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat3.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 3 zile la 2-8ºC; 6 luni la –20ºC. Centrifugati specimenele decongelate si  utilizati supernatantul. Evitati congelarea/decongelarea repetata