Toxoplasma gondii este un protozoar apartinand ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte apropiat de genul Isospora.

Toxoplasma este un parazit intracelular obligatoriu, care are predilectie pentru neuroni, microglii, celulele coroidei si  retinei, precum si  pentru celulele apartinand sistemului reticuloendotelial.

Rezervorul infectiei este reprezentat de pisica si  numeroase alte specii de animale (caini, porcine, bovine, ovine, rozatoare de camp, pasari domestice si  salbatice etc.), care se pot infecta si  ale caror produse pot constitui surse de infectie pentru om.

Calea transplacentara de transmitere a infectiei constituie o problema majora, datorita urmarilor grave pentru fat. Infectarea este posibila si  in cursul travaliului.

Infectia fetala in cursul primului trimestru de sarcina se produce mai rar, dar se asociaza cu un risc mai mare de avort spontan si  aparitie a anomaliilor fetale. Infectia contractata intr-o perioada avansata a sarcinii este mai frecventa, dar prezinta un risc mai mic de a induce anomalii  fetale.

Pentru metoda ELFA:

<4  UI/mL  : Negativ

4 – 8 UI/mL: Echivoc

≥8 UI/mL :   Pozitiv

Diagnosticul de infectie recenta cu Toxoplasma gondii nu trebuie sa se stabileasca niciodata pe baza unui singur rezultat pozitiv pentru anticorpii anti-Toxo-IgM, datorita persistentei indelungate a acestui tip de anticorpi la unii pacienti si  posibilitatii prezentei de anticorpi IgM “naturali” fata de antigenele Toxoplasmei, in absenta infectiei.

Anticorpii de tip IgM sunt detectati de obicei la pacientii cu infectie primara recenta, dar pot fi intalniti si  la cei cu infectii reactivate sau secundare.

Cea mai buna metoda pentru diagnosticul infectiei fetale este PCR din lichidul amniotic, care are o sensibilitate de 83-97.5% si  o specificitate de 100% la gravidele care au prezentat seroconversie in cursul sarcinii2.

Probele recoltate intr-un stadiu precoce al infectiei acute pot sa nu contina niveluri detectabile de anticorpi IgM.

La unii pacienti anticorpii IgM pot sa dispara precoce, in decurs de 3 saptamani de la debut. La acesti pacienti sunt utile determinarile IgG in dinamica.

Pacientii avand corioretinita activa indusa de Toxoplasma gondii nu prezinta de obicei anticorpi IgM detectabili.

Prezenta sau absenta anticorpilor specifici nu poate fi folosita pentru a evalua eficacitatea tratamentului.

Rezultatele pozitive obtinute la pacientii care au primit produse de sange in decursul ultimelor luni pot sa nu fie valide.

La pacientii imunodeprimati rezultatele obtinute trebuie interpretate cu prudenta, deoarece acestia prezinta de obicei titruri scazute de anticorpi IgG, iar anticorpii IgM pot fi nedetectabili.

Anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse in componentele kit-ului si  da rezultate neconcludente la determinarea imunoenzimatica prin chemiluminiscenta.

Metoda imunochimica prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay).

Specimen recoltat - sange venos3.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare3.

Volum proba – minim 1 mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)3.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat3.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 3 zile la 2-8ºC; 6 luni la –20ºC. Centrifugati specimenele decongelate si  utilizati supernatantul. Evitati congelarea/decongelarea repetata