Cisticercoza reprezinta infectia cu stadiul larvar al Taenia solium, in acest mod omul devenind gazda intermediara atipica.

Infectia se produce fie in urma unei ingestii accidentale a oualor de T.solium impreuna cu alimentele si cu apa de baut, fie atunci cand persoana este deja infectata cu o tenie adulta (autoinfectie prin reflux gastric). In tubul digestiv, embrionul hexacant continut in oua eclozeaza, patrunde in peretele intestinal si disemineaza pe cale circulatorie in diferite tesuturi si organe, avand predilectie pentru musculatura striata, tesutul subcutanat, cord, sistemul nervos central si ochi, unde devine incapsulat prin formarea unui chist.

Test calitativ, dar rezultatul se exprima in unitati de absorbanta (densitate optica OD):

Negativ: <0.3 unitati OD

Pozitiv: ≥0.3 unitati OD

Rezultatele testului trebuie corelate intotdeauna cu diagnosticul clinic si alte teste de laborator. Un rezultat negativ nu exclude o cisticercoza; datorita nivelului scazut de anticorpi in stadiile precoce ale infectiei testul poate indica rezultate negative sau echivoce. Daca exista o suspiciune clinica, testul trebuie repetat dupa 2-4 saptamani. S-a raportat o reactivitate incrucisata semnificativa cu Echinococcus, de aceea rezultatele pozitive trebuie confirmate prin metode mai specifice (imunoblot). Un rezultat pozitiv nu exclude influenta altor patogeni

Metoda ELISA; testul foloseste un antigen vezicular de cisticerc.

Specimen recoltat - sange venos3.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare3.

Volum proba - minim 0.5 mL ser3.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian3.

Stabilitate proba - daca testul nu se efectueaza imediat, serul separat se va congela (stabilitate indelungata la –20ºC sau -70ºC). Centrifugati specimenele decongelate si utilizati supernatantul. Evitati congelare/decongelare repetata